1. Zilele astea iar sunt pe drum; aşa se face că stau o vreme pe casă şi apoi iar o iau din loc. De data am plecat în călătorie pe neaşteptate, într-un din seri, pe când umblam prin Shire fără vreo grijă. Atunci, Frodo Baggins mi-a spus cu vocea lui meşteşugită de hobbit, într-o engleză frumoasă ca berea făcută la butoi:
"Well we all like walking in the dark" he said "so let's put some miles behind us before bed"
şi dus am fost, către Rivedell, către casa puternicilor lorzi elfi, către aventură, mister şi pericol, căci:
Three Rings for the Elven-kings under the sky,
Seven for the Dwarf-lords in their halls of stone,
Nine for Mortal Men doomed to die,
One for the Dark Lord on his dark throne
In the Land of Mordor where the Shadows lie.
One Ring to rule theme all, One Ring to find theme,
One Ring to bring them all and in the darkness bind them
In the Land of Mordor where the Shadows lie.
Seven for the Dwarf-lords in their halls of stone,
Nine for Mortal Men doomed to die,
One for the Dark Lord on his dark throne
In the Land of Mordor where the Shadows lie.
One Ring to rule theme all, One Ring to find theme,
One Ring to bring them all and in the darkness bind them
In the Land of Mordor where the Shadows lie.
(The Lord of the Rings: The Felloship of the ring - J.R.R. Tolkien)
...
2. Aseară am reascultat Ten Years After (cît de bine sună numele trupei). Aprope nu am putut să mă despart de I'd love to change the world (1971):
I'd love to change the world
But I don't know what to do...
So I'll leave it up to you...
But I don't know what to do...
So I'll leave it up to you...
3. Mişu la Paris a cumparat cărţi de la Shakespear and Company; îmi amintesc că eu la Paris am vrut doar să intru în Domul Invalizilor şi să văd sarcofagul care adăposteşte trupul lui Napoleon (vroiam asta de când eram ciutan, aveam 13-14 ani şi nu ieşeam afară ca să mai citesc vreo carte). Mă gândesc că la Jim Morrison am putea merge împreună, dar nu vreu să intru în cimitir decât foarte beat. Aşadar, şampania fiind spartă şi aceste două gesturi iniţiatice consumate, poate începe povestea de dragoste numită Paris.
Acum Mişu face naveta Bologna-Bolzano, în tirolul italian, pentru a începe Masterul de Ajutor Umanitar. Să îi fie din toată inima!
Acum Mişu face naveta Bologna-Bolzano, în tirolul italian, pentru a începe Masterul de Ajutor Umanitar. Să îi fie din toată inima!
...
foarte tare:):):)...
RăspundețiȘtergere:):):)
RăspundețiȘtergerems de comm:) haide la o cafea, te invit in noua mea casa>:D<:)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerehuh! ce dragut ca mi-ai scris, dar nu e gata inca...uf, credeam ca nu se uita nimeni, e o varianta de lucru...si sunt deabia primele 3 pagini din capitol ;))
in fine..
eu ascult chiar acum Kings of convenience
[http://www.youtube.com/watch?v=5VZLC8YFmj8]
- asta legat de postarea ta :P-
cel mai evideeent lucru pe blogul tau e prietenia [cu un oarecare Misu, la care ii lasi o urare finala, sau cu alti tipi-iti tremura vocea de incantare cand vbesti de ei!]
Despre gasca noastra am scris mai mult chiar aici pe blog in Sacul povestilor care trebuiesc spuse, dar in fapt mai nimic. La mijloc e o mare prietenie inceputa in liceu, continuata in timpul facultatii, dusa in Iasi, incercata in tot felul de proiecte, initiative, asociatii si purtat apoi peste mari si tari.
RăspundețiȘtergereDespre prieteni si prietenele mele as putea vorbi mult, pentru ca in fapt sunt in fiecare din ei si bucati din mine. Se face ca pe muti i-am pierdut si fiecare s-a piedut unul pe altul, fiecare mergand de la o vreme in propria lui aventura. Ca sa iti faci o idee iti spun de exemplu ca Misu e acum la Bologna, face asitenta medicala de urgenta si face master pe ajutor umanitar, Oana e la Salzburg face master pe pian, iar subsemnatul dupa peregrinari prin Germania si SUA se pregateste de doctorat la Univ. Central Europeana in Budapesta, Dan dupa un stagiu la Moscova, probabi e acum masterand in Olanda, iar Ana dupa ce a dansat in Germania, face acum naveta Romania-Norvegia in cautarea iubirii ei!
O prietenie dincolo de conventii, alergand legati la ochi pe contasens, cu taceri crancene si executii publice...
Cu Misu e acea poveste care se scrie pe cartile postale trimise din toate colturile lumii si de cateva ori pe an la o cafea in Florenta, la Balcik, sau mai stiu eu unde... el spunea ca prieteniile se construiesc in puctele inalte, in punctele noastre luminoase si din pacate in ultimul timp suntem putini acolo... de fapt ceea ce ne-a apropiat, deciziile, acum ne separa pe noi ceilalti;
Misu e aici:
RăspundețiȘtergerehttp://amluatcuvantul.blogspot.com/
calatorule, nu stiu care din interpretari de mai jos îmi merge la suflet, dar cred totusi ca a doua.
RăspundețiȘtergereMi le-am coborât si eu.
Ai ascultat-o pe Mercedes Sosa - Gracias a la vida?
Uite asta o sa fac chiar azi! :)
RăspundețiȘtergere