UPDADE:
...In ceea ce priveste violoncelul... am sa le fac cu ochiul cititorilor tai ca toata povestea vine de undeva din Florenta renascentista, din povestile familiilor aristocrate a unuia din cele mai frumoase orase din lume si din povestea nespusa a unui maslin pe care nu se aflau frunze, ci poezii. Totul a venit din intrebarea, ramasa o vreme fara raspuns: ce ii dai la schimb unui astfel de loc, care te fascineaza prin frumusetea lui? Si ce faci cand ramai fara singurele lucruri pe care le ai, adica cuvintele? Si singurul raspuns pe care il poti avea este arta, muzica.
Asta este inca un lucru care ma apropie de unul din visele acestei prietenii: sa mergi in fiecare mare oras al lumii. Si, daca simti ca intr-un fel sau altul te-a cucerit, simti ca te-a umplut, atunci te opresti la un colt de strada, iti scoti trompeta, violoncelul sau muzicuta si, alaturi de prieteni, incepi sa dai o parte din arta ta, incepi sa canti.
Si ori de cate ori vedeti pe cineva cantand in unul din frumoasele orase ale Europei sau ale lumii, sa stiti ca acesta este unul din motivele pentru care canta acolo... (vezi in comentarii)
Să fie astăzi violoncel şi să fie mai întâi Bach (1685-1750). Să fie celebra suită nr. 1 în G major (BWV1007), în interpretarea lui Mstislav Rostropovich, unuia dintre cei mai importanţi violoncelişti ai secolului trecut. O întregistrare din 1991, într-un decor spectaculos, undeva într-o basilică franceză AICI.
...In ceea ce priveste violoncelul... am sa le fac cu ochiul cititorilor tai ca toata povestea vine de undeva din Florenta renascentista, din povestile familiilor aristocrate a unuia din cele mai frumoase orase din lume si din povestea nespusa a unui maslin pe care nu se aflau frunze, ci poezii. Totul a venit din intrebarea, ramasa o vreme fara raspuns: ce ii dai la schimb unui astfel de loc, care te fascineaza prin frumusetea lui? Si ce faci cand ramai fara singurele lucruri pe care le ai, adica cuvintele? Si singurul raspuns pe care il poti avea este arta, muzica.
Asta este inca un lucru care ma apropie de unul din visele acestei prietenii: sa mergi in fiecare mare oras al lumii. Si, daca simti ca intr-un fel sau altul te-a cucerit, simti ca te-a umplut, atunci te opresti la un colt de strada, iti scoti trompeta, violoncelul sau muzicuta si, alaturi de prieteni, incepi sa dai o parte din arta ta, incepi sa canti.
Si ori de cate ori vedeti pe cineva cantand in unul din frumoasele orase ale Europei sau ale lumii, sa stiti ca acesta este unul din motivele pentru care canta acolo... (vezi in comentarii)
Să fie astăzi violoncel şi să fie mai întâi Bach (1685-1750). Să fie celebra suită nr. 1 în G major (BWV1007), în interpretarea lui Mstislav Rostropovich, unuia dintre cei mai importanţi violoncelişti ai secolului trecut. O întregistrare din 1991, într-un decor spectaculos, undeva într-o basilică franceză AICI.
Mai departe tot violoncel, chiar dacă în cazul acestei înregistrări e adaptat pentru contrabas, de data asta acompaniat de pian; anume Variaţiuni pe aria "Nel cor piu non mi sento" (după Giovanni Paisiello) a compozitorului italian Giovanni Bottesini (1821-1889). Trebuie spus, că un dialog mai frumos între două instrumente nu am avut plăcerea să aud şi că fiecare acord, nu ştiu de ce mă aruncă pe un ocean liniştit, într-o barcă cu pânzele albe întinse bine, liber, frumos, cu Ea sumar îmbrăcată la pupa şi fericită! Ştiu că pentru măcar unul din prieteni mei, importanţa acestei variaţiuni este a fel de mare AICI.
...
Fiecare moment dintr-asta ma face sa cred ca intru intr-o lume somptuoasa, evanescenta, care se descopera de fiecare data ca pentru intaia oara, cu faldurile ei generoase si tot ce pot ascunde ele.
RăspundețiȘtergereCel mai frumos lucru in muzica clasica este acela ca fiecare violonist sau pianist aduce in interpretare o bucata intreaga din lumea lui... Si desi compozitia este de fiecare data aceeasi, forma ei este aproape mereu alta. De aceea ma dau in vant dupa temperamentul Oanei, care jumatate se acumuleaza si alta jumatate se consuma in fata pianului. Si e bucuria enorma a celui care, ascultand, intelege lucrul asta... Si povestea lui Virgil care povestea cum, la admitere, o picatura din sudoarea chipului a cazut pe corzi si imediat peste el a trecut si arcusul, dand un sunet unic.
In ceea ce priveste violoncelul... am sa le fac cu ochiul cititorilor tai ca toata povestea vine de undeva din Florenta renascentista, din povestile familiilor aristocrate a unuia din cele mai frumoase orase din lume si din povestea nespusa a unui maslin pe care nu se aflau frunze, ci poezii. Totul a venit din intrebarea, ramasa o vreme fara raspuns: ce ii dai la schimb unui astfel de loc, care te fascineaza prin frumusetea lui? Si ce faci cand ramai fara singurele lucruri pe care le ai, adica cuvintele? Si singurul raspuns pe care il poti avea este arta, muzica.
Asta este inca un lucru care ma apropie de unul din visele acestei prietenii: sa mergi in fiecare mare oras al lumii. Si, daca simti ca intr-un fel sau altul te-a cucerit, simti ca te-a umplut, atunci te opresti la un colt de strada, iti scoti trompeta, violoncelul sau muzicuta si, alaturi de prieteni, incepi sa dai o parte din arta ta, incepi sa canti.
Si ori de cate ori vedeti pe cineva cantand in unul din frumoasele orase ale Europei sau ale lumii, sa stiti ca acesta este unul din motivele pentru care canta acolo.
:)
RăspundețiȘtergeresunt fericita.
A. va trebuie sa ne tinem de promisiune si tu cu violoncelul, iar eu cu trompeta, sa incepem sa daruim.
RăspundețiȘtergerebartleby. ba bucura enorm fericirea ta, iar daca vreunul din cuvintele si sunetele de mai sus au contribuit in vreun fel, cu atat mai bine.
Nu stiu exact care e ordinea sau cauzalitatea, care e originea si care e imaginea, dar stiu ca iubirea, arta, libertatea, visele pentru care lupti, la un loc, sunt de regula ingrediente suficiente ale FERICIRII. :)
Frumos....te astept pe la mine
RăspundețiȘtergereI love the ocean.
RăspundețiȘtergereWelcome to my journey AVY!
RăspundețiȘtergereFor me the Ocean is more or less the final destination :)
Anilei,
RăspundețiȘtergereo atat de categoriga invitatie, ma vad obligat sa onorez :))
ti-l recomand pe Stjepan Hauser.Tipul asta devine nebun,cand incepe sa cante!:)
RăspundețiȘtergereNeaparat Bach!
RăspundețiȘtergere