haiawatha.blogspot.com Web analytics

sâmbătă, 29 iulie 2017

Tangouri, moldovence și frați

Tangouri șmechere și țigări poștite. Șprițuri cu apă minerală și discuții la scară. Vama e de cacat, da abia aștept să mergem la Expirat. Și apoi ce te faci cu moldovencele... Fotbal și semințe, 2 shaorme... și un capucino.
Cine zice că nu îi e dor de Romania minte ca un super nesimțit. Țara aia e șmecheră, mai ales vara, când ești turist. Când stai vreo două săptămâni și o arzi cu oameni de ăia super faini, oameni buni de stau la porțile raiului cu pâine și sare. 
De asta 3 milioane de romani tot vin acasă și nu se duc pe Cote d'Azur, la Miami, Santa Monica sau Malibu. O lună pe an în august Romania e pentru expatriați ca Mecca pentru musulmani. Odată pe an faci o epilare braziliană, îți faci unghiile, cumperi cadouri și mergi acasă. În august 3 milioane de români merg în țara aia de la capătul Imperiului, sa își fu_ă mașinile, bani și timpul pentru restul de 15 milioane de frați care încă nu au plecat încă.



...

vineri, 12 mai 2017

Miley Cyrus

Să mergem la tine, dar nu unde stai
Ci acolo, la tine, unde copilăreai

: Alexa îmi e frică de România.
Alexa: What the F-ck?

: O să fiu jarhead-ul ăla în tricou și Budweiser în mână. O să încerc să mă port frumos să nu îmi zică iar că m-am ajuns și am uitat e unde am plecat. Voi da răspunsuri șmechere să nu par ignorant și o să încerc să fiu super de stânga să nu transpir pro-Trump. 
Nu mai înțeleg de ce gagicile mișto țin cu Atletico Madrid, sau Real-Madrid... sau orice cu Madrid... și Barcelona...
Alexa: Dude, you really s-ck!

: Yo Alexo îmi e frică de românce de alea cu voci ca Inna și supărate ca Halep. De alea după care jupânii își pierd capul, iar ele nu au nimic de pierdut. Doar zic Alexo bre! 
Eu și Domnul A. în România nu știu dacă sună bine; el să tot salveze Selene Gomez și eu să râd ca prostu' la dansurile irlandeze ale lui Miley Cyrus. România aia de care am fugit în primul rând.
Alexa: Ah! I see.
: You see sh-t!











...

luni, 1 mai 2017

RHCP

So I move it in and we unpack
It's the same as yesterday
Pe vremea aia încă mai credeam că e ușor.  Că e ca în filme: apari la nuntă, o pui în căruță și fugi. Sau unul din profesori ăia șmecheri vin la tine și îți zic că you fucking rock
Aveam RHCP la căști și alergam în Giardi Margherita. Așteptam să intru la doctorat la CEU în Budapesta să fac 2000 de parai pe lună și să vrăjesc femei cu pistrui pe față.


Între timp călăream Bologna cu domnul A., ne făceam mangă cu sangioveze și găteam pentru gagici fără pistrui. Începeam munca la 9 în bucătărie, la 5 luam cărți de la bibliotecă iar la 10 ne făceam țeavă în Archiginnasio ca să înțelegem despre cum e cu etruscii. 

Do you want this love of mine?
Darkness helps us all shine
Alerg în Green Garden Circle zilele astea și conduc 3 ore să văd RHCP life. Mă îmbătat cu B. de 3 ori și fac un accident în ziua concertului. Fucking A. sper că e bine în Anglia aia fără suflet. Un an și ceva rest până la doctorat și nenorocitele alea de pistruiate. 
Șapte ani trecuți și trei luni rămase până să fim iar pe nisipul de la Vamă, Să târăm din nou năravurile etrusce și să propovăduim dependența de independență!


center;">






...

luni, 20 martie 2017

Contradicții

Am învățat să trag la țintă atârnat la 10 metri, să înot cu o mână iar cu alta să trag un înecat și să sufoc un inamic în 5 secunde. Am învățat să alerg cu un camarad în spate și să beau fără să mă îmbăt. 
Știrile au început să mă scoată din sărite. Mă întreb dacă lumea pe nesimțite se tâmpește sau dacă sunt doar eu care o văd cu alți ochi.
În rest citesc poezie, încerc să beau vin franțuzesc și abia aștept să mă apuc de doctorat. Îmi e dor de Europa; sper să nu dispară.



...

duminică, 29 ianuarie 2017

Deștepții Pământului

1. Anul trecut pe vremea asta eram pierdut in Jerusalim. Nițel beat, nițel furios asemeni fraților cruciați îmi căutam sufletul.

2. De unde știu toți să fie cum sunt? La ce școală de a fi cu capul pe umeri au mers și unde lasă prostiile atunci când le lăsa? Pe unde le-au intrat mințile în cap?
Lasă copilăriile băi Haiawatha, e timpul să te puii pe treabă, mi-a zis Jo... acum vreo 15 ani. Prima amintire a une lumi mici care vrea să te facă te facă om mare. Prima flegmă dată de viață cu bună intenție. Om mare nu m-am făcut oricum.

Sleeping Muse la MET

Nu am certitudini, nu știu să sfatuesc și nici nu știu ce e bine. Mă îngrozesc doar lucrurile așezate prea bine, copii prea grași, slujbele prea sigure, nevestele prea cuminți.

Suntem copii haosului și nu înleg de ce vrem să fim dobitoci atât de devreme în viață. 

3. Anul ăsta după o sticlă de Nebbiolo băută sus la cafenea la MET(ropolitan Museum of Art) am plecat să îl caut pe Brancuși. NY e plin de Brancuși la MET, la MoMA, la Guggenheim... L-am găsit pe Brancuși și cred că m-am găsit și pe mine. Mi-am spus că trebuie să merg mai mult anul ăsta. Să o iau la pas și să mă tot duc. Să uit de Jo și de lucrurile prea cuminți... dar nu așa cum frații mei români au uitat de Cumințenia Pământului.


o continuare aici

...

joi, 19 ianuarie 2017

Dragnea, Donald și Dodon

Cu Dragnea, Donald și Dodon la putere, recunosc că realitatea devine insuportabilă. De showul grotesc al telejurnalelor nu am decât să îmi dau Brexit în realitatea comodă de pe Netflix, Hullu și Amazon. Acolo măcar jividele sunt ucise de regi curajoși, iar Liderul Lumii Libere nu dansează cazacioc pe muzica Micului Stalin.
Sau poate și mai bine: am să bag nasul și mai adânc în scrierile anticilor. Acolo la Tacitus și Plutarch, la Tuchidides și Polibius se poate învăța că nimic din ceea ce trăim acum nu e în premieră. S-au mai văzut Drăgnii și Donalți și Dodoni  și pe cât de sus s-au cocoțat pe atât de fatală le-a fost căderea.
Urmează ani buni pentru istorici și grei pentru oamenii cumsecade, dar care ireversibil vor avea un sfârșit. Să sperăm că atunci când are să se întâmple vom fi tot aici și de aceiași parte corectă a istoriei.   
Până atunci voi sta refugiat al realității, cu telefonul însă la îndemână. Nu de alta dar unul dintre cei 3 jupâni enumerați mai sus îmi va fi curând Comandant Suprem. 

God Bless America! God Bless Us All!! 

P.S. La bară cu Domnul A., actualmente domiciliat în Anglia, urmând iarăși sfatul anticilor, ne punem pe alergat... la propriu. Cu și fără cauză fugim: 5k, 8k, semi, maratoane. Să ne ținem mintea limpede și trupul verde; sau cum se zice in popor: whatever works! 

...

joi, 22 decembrie 2016

Băi îs tot aici...

Have I lived enough?Have I loved enough?
...have I come to any conclusion?

Câteodată cel mai bun lucru pe care îl poți spune despre ceva care se încheie: e doar că i-ai supraviețuit! Cam așa e și cu 2016, care cât pe ce să nu se mai termine.
Asta după ce săptămâna trecută pentru a doua oară în doar câteva luni moartea mi-a zâmbit frumos. Elegantă de altfel, într-un Mustang roșu a aterizat pe capotă.

Unul câte unul, cu zecile, iar alteori cu miile și zecile de mii oamenii mor. Boli, ploii de bombe, cu noimă sau în accidente, în New York, Timișoara sau Alep moartea bate la ușă... iar uneori pică din cer. 
Și rar, când te aștepți mai puțin e rândul cuiva drag să plece. Și rămâi gol, tâmp că nu poți face nimic. Pentru că în general pe cât de aiurea e pe atât de puțin știm și vorbim. De parcă e o mică rușine, o acoladă.

Așa cum ani în urmă, împins de familie m-am dus să iau viza de Germania în loc să merg la mormântarea lui Tataie. Iar mai târziu aici în State, am aflat despre bunicămea Florica 2 săptămâni mai târziu. 


Ciudat cum ai mei au considerat peregrinările fiului mai importante ca dispariția părinților. 

Una peste alta îs tot aici și cu excepția Golfului Persic și autostrăzilor americane 2016 a fost un an în regulă. De la 2017 vreau însă alte lucruri. Mai mult ca orice o să pun mana pe telefoane și o să bat mai des la tastele astea, bețiile cu oameni buni vor fi mai ritmice, iar poeziile de amor rușinos, florile de sezon și nopțile albe au să fie livrate cu cadență... pentru că nu știi niciodată ce o să aterizeze mâine pe capotă.

și Bunul Domn David


...