joi, 25 februarie 2010

Instigările lui Haiwatha către camarazii lui de Călătorie

UPDATE:
I´m feeling blue too, so many times!... Yeah, but you now... having a blue mood? don't even worry yourself. It will pass like a 3 minutes blues melody... (vezi în comentarii - încă un semn că blues-ul nu are nimic de-a face cu limba română)

De câte ori te simţi rău, deprimat, epuizat, de câte ori simţi că nimic nu are rost, că lucrurile ies numai pe dos şi nimic nu te poate scoate din stare, se cheamă frumos în egleză (şi oricît de bogată e româna, are numai sinonime puerile): blue mood, adică stare albastră.
Acestei blue mood nu are rost să îi rezişti... dar poţi să scoţi pe masă cea mai bună sticlă de tărie adevărată, sau pentru firi mai slabe o sticla de vin roşu aprig; merită apoi să scotoceşti după orice formă de tutun, fie că eşti fumător sau nu. Esenţial este între timp să racolezi pe cineva, de preferat prieten bun, dar merge şi un amic, o cunoştinţă, un neica-nimeni, vreun puşti sau puştoaică (recomandabili majori), iar dacă nu merge din prima, să nu descurajezi... asta e însă doar jumătate din reţetă.



B.B. King's Blues Club - Times Square, New York (octombrie 2008)

Mai departe, trebuie să cauţi sursă de muzică, volumul mare şi esenţial: numai şi numai BLUES (dacă eşti în bar rogi insistent pe responsabil, eventual îl promiţi o recompensă generosă). De aici, odată instalat, nu mergi departe, e simplu: B.B. King, John Lee Hoker, eventual Eric Clapton şi gata; îţi dai o noapte, o ştergi din orice alt plan, inchizi telefonul, uiţi de blog, uiţi de tot...



În fapt, nu ştiu dacă funcţionează, dar ştiu că ritmul simplu invetat de scalvi ăia amărâţii de pe Mississippi şi amplificat mai departe de negri din Chicago, în plină prohibiţie, are ceva magic; ceva din arşiţa şi misterul Africi, împletit pe fumul de ţigară şi bărbăţia pionierilor americani. V-ar fi putut explica mai multe Mugur, sau şi mai bine Canaf, care vorbea despre lingură şi cancioc ca despre primele instrumente ale blues-ului. M-aţi înţelege şi mai bine, dacă aţi fi petrecut cu mine trei ani în Casa Veche, locul unde niciodată nu se trăgeau draperiile pentru lumină, băutura era ieftină, oameni erau buni, exista pian, saxofon şi vioară, iar muzica... bineînţeles blues.

Acum sunt cătrănit, stresat, enervat de o măsea inflamată de vreo două zile, cu niscavai febră şi nedormit de două nopţi... am găsit însă nişte bere neagră şi mai ales, l-am reîntâlnit pe B. B. King...

Aici The Doors şi John Lee Hoker, într-un proiect inedit, la mult timp de la moartea lui Jim:



şi iarăşi B.B. King:


...

21 de comentarii:

  1. ascult cu drag B.B. King. Mi se închid ochii dar nu pot sa nu ascult aceasta muzica atàt de placuta...
    Sper sa-ti treaca durerea si blue mood-ul.
    I´m feeling blue too, so many times!!!
    Dar tu esti prea tânar pentru asa ceva!

    O noapte de vis lânga berea aceea.

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos!
    chiar ce chestie!: blue mood - blues!
    having a blue mood? don't even worry yourself. It will pass like a 3 minutes blues melody.
    trece!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ina multumesc pentru faptul ca treci mai mereu pe aici si pentru cuvintele tale, chiar si numai 2 :)

    giulia nu cred ca tine de varsta, in fapt nu prea cred in generatii, varste... de fapt am cunoscut o groaza de natarai mai in varsta, si multe (o sa fortez) caractere pe bancile liceului sau doar ceva mai mari; pe de alta parte o groaza de tineri "batrani", terni, lipsiti de curaj...
    blue mood-ul vine si trece, dar e si un semn al unei vieti pana la urma in regula; ce am fi fara momentele astea, niste imbecili mereu fericiti, mereu cu un zambet tamp pe fata! :))

    RăspundețiȘtergere
  4. dani comentariul tau m-a dus cu gandul la ceva... o sa pun, sper cu permisiunea ta, comentariul tau si al giuliei in nota... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. aaa pai daca vrei pot sa zic mai multe cuvinte cum fac acum:)
    1. ms de comm...
    2. cunosc destui de ezi incat fac tot posibilul sa nu ii incurc intre ei:)):))...hmmm mai stii poate cu tine am facut poezia, intr-o viata anterioara unde te chema tot eduard:))
    3. ca de obicei trec destul de des, adica intru pe blog intru si la tine si incerc sa iti las cateva cuvinte

    RăspundețiȘtergere
  6. Ei bine, maseaua are si ea nevoie de niste tarie!;))
    Iar starea albastra are nevoie de diluant.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ina cine mai stie... oricum gandul unei vieti anterioare din care nu imi amintesc mai nimic, pe cat de inraznet e, pe atat de tare ma sperie :)))
    Despre numele mele si ale celor alaturi de care am trait, intr-o putin posibila viata anterioara, am o intreaga teorie... poate o sa scriu odata; oricum, multumesc pentru aprecieri!

    Mutullica (nu o sa ma satur sa pronunt numele asta) acum m-am gandit, apropo de blue mood si diluant, ca blogul tau se cheama Blue Paint! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. heh! ai permisiunea mea... [cu indulgenta tura asta:))]
    :P

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, asa e. Nu am facut o legatura cu numele blogului meu, abia acum mi'am dat seama, insa nu are legatura cu blue mood, imi place culoarea, e superba, mai ales albastrul cerului!:)

    RăspundețiȘtergere
  10. imbecilii fericiţi cu zâmbet tâmp pe faţă îs cei mai tari! :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Uite, abia acum am observat ca ti'am lasat un comentariu pe contul google, cu numele, dar o sa las cu porecla de acum in colo, ca de obicei!;))

    RăspundețiȘtergere
  12. dani. indulgenta ta ma bucura; eu o luasem oricum mult inaintea permisiunii... din instinct :))

    Mutullica in ciuda originii oriental-ebraica (ma dau mare) a numelui si a popularitatii numelui de Oana, imi va face placere mereu sa te vad semnand cu "porecla"...
    multam si acu de The Raveonettes (cred ca am mai scris undeva pe blog)!

    Dincolo de astea chiar cred ca numele are un rol important in determinarea caracterului persoanelor... stiu ca la romani un copil bolnav de exemplu este "vandut" si i se da alt nume pentru ca bola sa nu il mai stie... si mai sunt tot felul de traditii de astea peste tot :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Sa stii ca am auzit si eu chestia cu boala, insa superstitia aceasta mi se pare ridicola, pe langa multe altele:)). Aveam un profesor de geografie care ne spunea semnificatia numelui.

    RăspundețiȘtergere
  14. Evident e puerila credinta intr-un asemenea gest, dar interesant este credinta in sine, ca mod de gandire, antropologic; si in multe alte culturi traditionale exista o asemenea credinta... idieni din america de exemplu aveau un nume care ii caracteriza etc.
    Ma gandesc, pana la urma ca si ideea de porecla e una la fel de veche ca si cea de schimbare a numelui...
    oricum e clar ca e bine cand esti bolnav sa mergi la doctor :))

    RăspundețiȘtergere
  15. am observat. ceea ce demonstreaza ca am avut dreptate! ai un instinct foarte dezvoltat! pe cuvant de pisica...

    RăspundețiȘtergere
  16. :D un instinct masculit, suna prost, asa ca sa fie instinct pur si simplu :)

    RăspundețiȘtergere
  17. yep! thanks God că nu ai spus instinct masculin, dar se pare că ştiai că există posibilitatea să mă gândesc la asta ca la o prostie 'sleş' ca la ceva ce sună prost...

    RăspundețiȘtergere
  18. mai exact de atat nu o puteam spune nici eu :))

    RăspundețiȘtergere