joi, 4 februarie 2010

Nouvelle Vogue - Too drunk to fuck

Too drunk to fuck - Obişnuiam acum ceva vreme, să invităm pe toţi cei care ajungeau în apartamentul nostru, să personalizeze una din faianţele care acopereau pereţii bucătăriei. Într-una din serile alea cu casa plină, o domnişoară şi-a lăsat amprenta pe una din faianţe. Ea a scris sec, ca pentru eternitate: Too drunk to fuck...
Eu am zâmbit, cândindu-mă la cover-ul celor de la Nouvelle Vague. Alţi însă nu, au luat personal chestiunea, hotărâţi probabil să contrazică cele scrise. Dimineaţă însă, aflând rezultatul frământării lor, am dedus ori că domnişoara în cauză fusese drunk, dar nu too drunk, ori că the drunkeness trecuse între timp.
După câteva luni, din păcate a trebuit să ne mutăm; până atunci însă, de câte ori ajungeam în bucătărie, zâmbeam gândindu-mă ba la Nouvelle Vogue, ba la acea domnişoară.

Nouvelle Vogue - E un proiect muzical colectiv franţusesc, condus de Marc Collin şi Olivier Libaux (din 2004). În Nouvelle Vague sunt multe voci, mulţi instrumentişti, multe direcţii, care produc cover-uri bune; dar asta e puţin. Astăzi, aleg să continui cu ei Cutia cu Voci.
Nouvelle Vogue e bucuria muzicii, e mister, e joacă de copii, e senzualitate şi sexualitate, cu o tuşă din arta lui Andy Warhol şi o alta din entuziasmul celor de la Pink Martini. Pentru mine e într-un fel o bună definiţie a continentului nostru, deopotrivă decadent şi mândru.



Sound-ul trupei trebuie însă distins. Pe de o parte sunt piesele de pe albume, care sună impecabil şi merită ascultate legat. O idee vă faceţi cu Dance with me, Eisbaer, sau Ever fallen in love.
Pe de altă parte sunt o serie de concerte live, care redefinesc sărbătoarea muzicii. Cu o puternică amprentă bossa nova, pliată pe improvizaţia şi libertatea jazzu-lui, avem în Nouvelle Vogue acea trupă pentru care iei bucuros TGV-ul; singurul gând e să prinzi cocertul din respectiva cafenea pariziană, să comanzi un cognac cu ghiaţă, să cânţi, să aplauzi, să te descalţi şi să dansezi fericit. Aici, cu Moby:



Vocile însă, sunt ele însele un univers. Uşor slutty, uşor ingenu, cu atitudine de felină şi mister parizian, în oricare din solistele trupei, găseşti câte o femei pentru care (cum era odată Katty) îţi poţi vinde sufletul în schimbul câtorva acorduri. Un gând separat, îmi spune că e posibil să fi cules câte ceva de aici şi Tudor Giurgiu pentru Legături Bolnăvicioase; dar nu bag mana în foc.
Bunul meu amic Mişu spune că în 2010 vrea să înveţe să cânte la violoncel (eu i-am răspuns automat că aş vrea să învăţ trompeta), ei bine dacă chiar începe cursurile, aşa cum îl cunosc, doar aşa mi-l pot imagina:



P.S. Zilele astea am descoperit pe Blue Paint, o trupă daneză The Raveonettes care seamănă pe undeva cu Nouvelle Vogue, cu un sound 60's, indie rock, care pe mine mă duce cu gândul la filmele lui Tarantino; oricum sună foarte bine. Poate odată o să scriu mai mult.

...

9 comentarii:

  1. Eu as asculta nouvelle vague intr-o carciuma din Gara plina de fum si cu fete de masa imbacsite. Iar ca bruiaj de fond, vocile petrecaretilor in contrast cu singuratatea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa postare...sincer, spre rusinea mea, nu am ascultat nicioadata asta, dar in viitorul apropiat sper sa-mi fac timp...

    RăspundețiȘtergere
  3. Atunci in carciumi de astea e bine sa fii ori sub, ori pe masa :)
    Inima buna sa fie David, pentru ca oameni frumosi vin!


    Anilei
    Eh, nu-i bai; fiecare are cred o sumedenie de trupe, despre care noi restul nu stim! De asta si scriu, ca sa nu aflat de ele cand dispar, sau la reclamele Orange! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Vogue, cred ca se traduce val, asa ca romaneste asa de mahala, suna si ca e pe val!

    :))

    RăspundețiȘtergere
  5. de la ei in a manner of speaking ma frange de fiecare data. de parca ar fi o prima auditie

    RăspundețiȘtergere
  6. Ascult de 4 ani Novelle Vogue, imi amintesc ca eram in Germania cand am primit un folder cu muzica lor si a fost, asa dragoste la prima vedere... dupa, dragostea a tot crescut :))

    Bine ai sosit pe aici Evergreen!

    RăspundețiȘtergere
  7. Good memories Nouvelle Voque.
    Eu ascult tot de 4 ani, tot din Germania...Sa fie o coincidenta? ;)
    Si imi amintesc ca mai ascultam ceva...:-" 'cause nobody loves me, it's true...not like you do :-" (Portishead)

    Ma bucur sa te regasesc, chiar si virtual!

    Accept invitatia la ceai cu placere!

    RăspundețiȘtergere
  8. Bine ai aparut, chiar si virtual, Valentino.

    Sigur ca de patru ani ascult si eu, doar de la tine am Nouvelle Vogue, din Germania. Cred ca atunci am primit mai multa muzica de la tine.

    Daca ai cumva Nicollete, eu am sters din creseala acum ceva vreme, ti-as multumi o viata daca imi dai, pe e-mail, sau cum poti.

    Oricum, bine ai venit in Calatoria mea si felicitari :))!

    RăspundețiȘtergere