sâmbătă, 13 februarie 2010

La Llorona

UPDATE
În tradiţia ebraică... se spune că heruvimii sunt născuţi din lacrimile femeilor şi de câte ori femeile plâng îngerii coboară să protejeze pământul... (vezi în comentarii)

În faţa ochilor înlacrimaţi ai unei femei nu poţi decât să capitulezi. Îmi place să cred că lacrimile femeilor au făcut lumea şi tot ele o vor salva. Mama, fiica, soţia şi mai ales iubita sunt persoanle a căror lacrimi dau măsura omului de lângă. Dacă o femeie a plâns măcar odată pentru tine, însemană că viaţa ta are rost.


În America de Sud, acolo unde cineva ar spune că se află sufletul lumii, există tradiţia Femeii care plânge, sau La Llorona; femeia condamnată la suferinţa eternă, o suferinţă care în a fapt e a tuturor.
Zilele astea ascult La Llorona ca pe o exorcizare şi nu mă pot decide între cele trei femeii spectaculoase care cântă acestă suferinţă arhietipală: Joan Baez, Chavela Vargas şi Lhasa de Sela.

Todos me dicen el negro, llorona
negro pero carinoso
Yo soy como el chile verde, llorona
picante pero sabroso...

Prima cu ingenuitatea şi naturaleţea anilor '60, cea de-a doua cu forţa şi pasiunea sud-americană şi ce-a de-a treia cu nesfârşita durere a glasului şi a propriei poveşti, fac imposibilă decizia. Aşadar le voi prezenta pe toate şi fiecare va asculta ce vrea... că tot vin sărbători ale iubirii, primărerii şi femeii:







...

14 comentarii:

  1. Astazi, probabil pentru ca am scris despre, nu le mai ascult :) Azi mi-am amintit de Smashing Pumpkins si Radiohead.
    Joan Baez are farmecul ei, din vream concertelor si povestii de iubire cu Bob Dylan...
    Ma bucura mesajele tale demne de Laconia insasi :) si pentru ca nu m-am dumirit cum sa scriu pe blogul tau, felicitari de fotografii!

    RăspundețiȘtergere
  2. in traditia ebraica exista o chestie super tare..se spune ca heruvimii sant nascuti din lacrimile femeilor si de cate ori femeile plang ingerii coboara sa protejeze pamantul..daca barbatul e matricea masculina,solara,fertilitatea ce da viata,femeia este misticul,intuitivul,poarta spre o lume a perceptiilor si evolutiei...nici unul suprem..doar impreuna..superb post:)

    RăspundețiȘtergere
  3. nakudo pentru spiritualitatea ebraica am o sensibilitate deobebita, asta si pentru ca intr-un fel imi e profesie; pentru heruvimi un bun prieten de-al meu ar avea multe motive de bucurie... zilele astea e plecat si mai departe decat e de obicei, dar sigur o sa ii placa postul...
    Mai departe cred ca in general e foarte potrivita pespectiva antropologica in intelegerea mecanismelor noastre... Promit o discutie asezata in viitor.

    O sa pun un mic UPDATE pe blog, sper sa nu te superi:)

    RăspundețiȘtergere
  4. intra la mine pe blog si citeste prima postare publicata astazi, sper sa fi si tu alaturi de ei:)

    RăspundețiȘtergere
  5. parcă m-apucă dor de frida (și nu mă refer la salma hayek)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai intai, bine ai venit Vasea in Calatoria mea!

    Dap, intr-adevar Llorona - Chavelei Vargas a fost sondtrack pentru Frida (2002). Eu abia cum am inteles de ce insa se potrivea Llorona cu Frida... abia acum am inteles ca in fapt Frida e doar una din fetele Loronei...

    Ina, chiar acum o sa intru pe blogul tau :)

    RăspundețiȘtergere
  7. sa stii ca nu m-am suparat, pentru ca nu am de ce:)):)).. si sincer nu esti singurul. Eu una nu am obligat pe nimeni, stiu cum e sa fi plin de "nepasare" (nu cred ca am zis bine), dar oricum unii (si aici ma refer la colegi si unii prieteni) o fac pentru faima... Ce faima? nici eu nu stiu...

    RăspundețiȘtergere
  8. E bine sa stim sa ducem razboaiele care depind de implicarea noastra si uneori care pot fi castigate :) (cred ca am auzit-o pe undeva)

    RăspundețiȘtergere
  9. stii ca Bob Dylan are o melodia Corrina Corrina?
    [daca tot mi-ai amintit de Dylan..]

    RăspundețiȘtergere
  10. Tocmai am asculta melodia lui Dylan pe care nu o stiam recunosc, dar mi-a amintit de o prietena, fosta prietena, prietena ratacita, draga, pe numele ei Corina... acum un an eram impreuna in Pisa, acum nici nu ne mai sunam.
    Despre Kings of Convenience ce s amai spun mi-au dat-o rau aseara; nici pe ei nu ii stiam... suna dumnezeu, o sa povestesc odata pe indelete :) M-au topit ca pe un cub de unt la soare...

    RăspundețiȘtergere
  11. Mie imi place a doua varianta,ca tot a fost coloana sonora de la Frida.Buuun film !:D

    RăspundețiȘtergere
  12. Ana, obisnuiesc sa spun celor care se alatura chiar si pentru putin Calatoriei mele: Bine ai venit! :)

    Splendit film intr-adevar... m-a omorat tangoul lor, al protagonistelor :)

    RăspundețiȘtergere
  13. pai llorona...e tot ce uită oamenii din frida, cred. adică, atunci când spui frida spui forță, optimism, curaj poate, dar ea înainte de toate era om și-avea, ca toți oamenii, momentele ei de...sinceritate,nu?

    RăspundețiȘtergere