haiawatha.blogspot.com Web analytics

joi, 18 februarie 2010

The Unbearable Lightness of Being!

UPDATE:
Mi-am amintit, pentru o replică românească Balanţa (1992) lui Lucian Pintilie, cu Maia Morgenstern şi Răzvan Vasilescu.

Seară insomniacă ca în vremurile bune, cu film la 3 dimineaţa, cafea făcută la 6 şi apoi ca un pisoi obraznic pitit la loc în pat, fără să îi stric somul, numai cât să pot vedea răsăritul prin fierele ei de păr...


Rătăcit fără o explicaţie încă în lunga lista de filme, am descoperit aseară The Unbearable Ligtness of Being (1988), film al destul de puţin cunoscutului Philip Kaufman. În rolurile principale îi găsim pe spectaculoşi Daniel Day-Lewis, Lena Olin şi Juliette Binoche, dând viaţă unui inedit triunghi amoros. Povestea după un roman a lui Milan Kundera, se petrece în Praga şi apoi Geneva anului 1968, înaintea şi de-a lungul represiunii sovietice... Pe scurt însă, am fost luat pe sus şi purtat într-una din cele mai frumoase poveşti de dragoste ale cinematografiei.

Rămâne de neuitat pentru memoria mea cinefilă, scena în care cele două protagoniste, care îşi împart într-o manieră candidă iubirea aceluiaşi bărbat, ajung să improvizeze o şedinţă foto.
Precum întâlnirea dintre două feline, scena e încărcată de tensiune, sexualitate şi exotism. Una are armă chiar propria goliciune, iar alta aparatul de fotografiat, pentru ca la un moment dat rolurile să se schimbe... amestecul de ură, admiraţie, iubire, felul în care îşi maschează lacrimile, zâmbetele, sau exprimă micile victorii, reprezintă un mare triumf actoricesc. În finalul scenei amandouă lasă garda jos, izbucnind într-un râs isteric, salvator, optimist, încheiat cu un sărut mai degrabă apostolic decât erotic; o reconfirmare a ideii că nimic nu e mai sfânt ca iubirea dintre două femei.



Un film colorat, viu, fierbinte, care îţi înroşeşte uşor obraji şi care te poartă prin destinele unor artişti ai iubirii, condamnaţi la frumos într-o lume unde Kich-ul devine politică de stat. La repezeală, îmi aminteşte de mai noile Das Leben der Anderen (2006), Frida (2002), sau chiar Ultimul Tango la Paris (1972). Cu toate astea, nu e nicidecum un film istoric, sau anti-comunist; e chiar mai dură critica lumii occidentale, emblematic fiind discursul Sabinei (Lena Olin) din Geneva, unde constată că lupta nu e împotriva comunismului, sau capitalismului, ci împotriva urâţeniei şi lucrurilor comune pe care le lăsăm să ne invadeze.

Spre final, filmul anticipează tangourile celebre din Sense of a woman (1992), sau din amintitul Frida, puctând şi aici cu extraordinară naturaleţe:



...

13 comentarii:

  1. foarte frumos inceputul... nimic nu e nimic mai frumos decat sa vezi rasaritul si mai ales apusul prin parul unei fete...

    imi place:) spor in continuare:)

    RăspundețiȘtergere
  2. uite cred ca am sa ma pun sa revad filmul asta; mi-am (sau mi-ai) amintit cat de mult mi-a placut muzica si de Lena Olin:)

    RăspundețiȘtergere
  3. eu am auzit că e destul de superficial, în comparație cu ce a scris kundera.nu știu, nu l-am văzut...m-am trezit vorbind aiurea. oricum riscul e cam ca la garcia marquez unde ecranizărilor le scapă tocmai substanța.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce bine este cand evadezi din lumea asta reala si te pierzi intr un film cu totul,parca traiesti odata cu personajele lui si ce deosebita este senzatia de implinire dupa un film care ti a placut,mai mult decat atat cand ai langa tine adormita iubirea...Darias.

    RăspundețiȘtergere
  5. Câta pasiune tânar domn. Si eu sa vad scenele acestea la o ora asa de matinala.

    RăspundețiȘtergere
  6. nu stiu cum e filmul...da' descrierea e super!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ina iti multumesc si... suspect de interesant comentariul tau :))

    Sincer sa spun Vasea, nu am citit cartea, dar tot din auzite pe Kundera il stiu destul de super-flu. Dar stiu sigur ca filmul e un bun motiv sa citesti cartea, ori asta e ok.
    Pentru mine filmul e din ascoala veche a anilor '80

    RăspundețiȘtergere
  8. Ada bine ai sosit pe aici, prin Calatorie!

    Intr-adevar e un film de revazut oricand, e foarte tonic, foarte energizant...
    Despre Lena Olin... o stiam ca actrita buna, dar am avut pana acum sansa sa o vad in roluri importante... acum cred ca e o actirita buna, dar si o extrem de frumoasa femeie, chiar daca in film nu cred ca mai e foarte tanara :) dar ce inseamna varsta pentru o femeie :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Darias bine ai venit pe aici... asa e, foarte fain sentimentul!

    Giulia cred ca inteleg senzatia, nu e timp mai bun de vazut filme de astea :)

    Laura multumesc de compliment, da e mai bun filmul! :))

    RăspundețiȘtergere
  10. acum mi-am vazut greseala:)):)):)) scz l-am scris pe fuga... era "nimic nu e mai frumos...." se accepta scuzele nu?

    RăspundețiȘtergere
  11. Nici nu observasem asta :)) ma refeream la frumosele sentimente pe care si tu le exprimai fata de femei!

    RăspundețiȘtergere
  12. sunt femeie:)):)):)) deci... pot sa exprima asta, sincer mi s-a intamplat ceva asemanator, si daca iubesti pe cineva si stii sa pretuiesti timpul de o clipa si acel ceva care se aprinde la fiecare privire, mirific ti se pare apusul de soare prin parul cuiva:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte frumos si cum spuneam, cred ca atasamentul dintre doua femei e sfant!

    RăspundețiȘtergere