haiawatha.blogspot.com Web analytics

luni, 22 martie 2010

"Cutia Pandorei" de Eugen FĂT

Să vezi spectacolul, expoziţia, să citeşti cartea, sau să asculţi înregistrările unui prieten, e ca şi cum ai merge duminica să îi cunoşti familia. O astfel de incursiune am făcut zilele trecute în minunatele unghere ale universului dramatic semnat Eugen Făt. A fost un "la revedere", spus unui prieten şi într-un fel sau altul unui mentor, până la Labirintul Irinei-Alb, din vară de la Lausanne.

Curvele astea de femei...
Pentru mine Cutia Pandorei e mai mult ca orice lumea contorsionată a Tantei Hilda şi în fapt lumea schimonosită a oricărei femei care alege să risipească talanţi iubirii. Piesa e până la urmă un mare proces, e Judecata de Apoi a oricărui conştiinţe vinovate, dar un proces fără judecător şi fără sentinţă, căci iadul e început demult. Martor stă doar un tânăr zăpăcit, a cărui inocenţă vine sub masca unui iepuroi să chinuie şi mai mult un destin zdrobit sub propriile decizii.
Tanti Hilda îşi cheltuie ultimi ani de viaţă, ameninţată de crengile copacului sub care şi-a îngropat iubitul şi care acum ajung să îi spargă geamul casei şi să atârne deasupra patului.
Aurel amantul mătăhălos care ştia să o ridice pe tânăra Hilda de pe ringul cârciumii către înaltul cerului, apare răzleţ, fie misterios ca un Humphry Bogard balcanic, fie doar ca o şoaptă, ca un scuturat de frunze.



Cosmin Panait şi IoanaCitta-Baciu
în rolurile Bandi (Bugs Bunny) şi Hilda


Cutia Pandorei e rezolvarea farsei construită în jurul oricărei femeie nebune, pierdută în labirintul propriilor justificări, alegeri şi acţiuni, un labirint care implacabil se transformă în ghilotină.

Să nu îmbătrâneşti niciodată...
Pretextul e o comoară, e moştenirea care dezbină familii, care năruie şi naşte deopotrivă vise, dar care păleşte atunci când vorbele şi lacrimile unei bătrâne ne poartă în timp, în acea cârciumă unde acordeonul şi pălinca, scriau povestea pasională şi dramatică a lui Aurel şi a Hildei.
Regizorul ai tendinţa să îl uiţi privind piesa, dar tocmai aici e măestria, căci eşti acaparat de personaje vii, de actori care sparg bariera scenă-public şi de o poveste construită migălos dintr-un spectacol relativ simplu. Jocul actorilor e cum de puţine ori mi-a fost dat să văd şi e de departe câştigul major al Cutiei Pandorei. Pentru prima oară la Galaţi, după foarte mult timp, poţi vedea pe scenă muritori acoperiţi de carte, cu poveşti, cu drame.



Cosmin Panaite în rolul Bandi

Aurele... Aurele...
Dincolo de poveste şi pretext, Cutia Pandorei duce în ea aceleaşi teme majore ale lui Eugen Făt, aceeaşi reverenţă făcută femeii, acelaşi strigăt, chiar dacă acum ceva mai estompat, către marile sisteme care ne fac să fim mici şi mai ales aceeaşi dragoste faţă de oameni, cu tot cu problemele lor.
Înainte să înceapă piesa, am zâmbit privind publicul, o mare gaşcă frumoasă de liceeni crescuţi cu poftă de teatru şi gust pentru iniţiativele out of box, vârful unei generaţii educate pe blog şi sudate pe mess. A urmat Barcarolle şi spiritul marilor păpuşari a înviat în Sală, unde Bugs Bunny şi sfiala molipsitoare parcă a Caporalului O'Reilly şi a lui Guido Orefice s-au amestecat cu disconfortul şi stânjeneala sistematizată a comunismului, pentru a permite Hildei să deschidă cutia poveştilor, a iubirii, a disperării, a nebuniei şi a morţii.


Să încep a înţelege Cutia Pandorei de Katalin Thuroczy, regizată de Eugen Făt, pompos dar adevărat prezentată de teatru ca "premieră mondială", am avut nevoie de două zile, de inimă bună şi de acordeonul lui Richard Galliano.

...

13 comentarii:

  1. hei! bafta! siguir c-o sa te descurci cu doctorandul de la Budapesta.
    multumesc pentru floare!
    P.s.: ma gandeam eu ca-ti place istoria. e ceva din modul in care vorbesti despre anumite lucruri si e fain!
    apropo! salut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu e de descurcat, astept raspunsul final pentru admitere, dar multumesc oricum! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. :))... asta da gafa!
    pai... sunt sigura, foarte sigura... am o presimtire! ca o sa fie ok!
    ih! voiam sa spun salut, dar m-am gandit ca am spus de prea multe ori, dar imi dau seama ca salutul nu poate fi niciodata spus de prea mult ori...
    ... salut!

    RăspundețiȘtergere
  4. Apropo de chec, partea arsa am acoperit'o cu glazura de ciocolata, deci nu s'a simtit gustul ala amarui!:D:))

    RăspundețiȘtergere
  5. interesanta viziune..plina de miez..:)

    RăspundețiȘtergere
  6. nu e o gafa dani.; eu multumesc de incredere si bineinteles, salut! :)

    Mutulica si chec si glazura... mmm... ma infing iar in borcanul cu ciocolata :))

    RăspundețiȘtergere
  7. nakudo multumesc, chiar daca e dificil fara sa vezi piesa, a fost un fel de dtaorie fata de mine sa scriu despre piesa asta si inteleg ca e greu sa fiu urmarit :))

    Cu toate astea, fara sa vezi respectivul spectacol, daca crezi ca e interesant ma bucura!

    RăspundețiȘtergere
  8. Am fost si eu in sala...dar n-as fi inteles nicidecum piesa asa...
    Se pare ca trebuie sa cunosti macar putin si "nebunia" regizorului ptr a-i intelege opera. 10X ptr "iluminare"
    Diana

    RăspundețiȘtergere
  9. Diana mai intai bine ai venit in Calatoria mea! (asa e obiceiul locului)

    Cand am scris despre Cutia Pandorei, nu m-am gandit o clipa ca o sa citeasca cineva care chiar a fost in sala, dar uite mesajul tau m/a contrazis si m-a bucurat!

    Iluminare e mult spus, dar multumesc oricum; ma bucur ca ai fost in sala, la teatru in general si la Fat in special. Daca nu ai facut-o deja, sa incerci si spectacole la Braila, e un mare teatru :)

    Cred ca langa Fat, in materie de teatru, de Braila o sa imi fie dor!

    RăspundețiȘtergere
  10. eu sunt puţin uimită de această cronică, de acest post descoperit acum. Hai că mai citesc o dată, îmi aduc aminte spectacolul şi apoi...tac.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nicoleta is nitzel nedumerit, ce fel ai primit spectacolul pana la urma! :)

    Oricum bine ai trecut pe aici!

    RăspundețiȘtergere
  12. ˇˇJocul actorilor e cum de puţine ori mi-a fost dat să văd şi e de departe câştigul major al Cutiei Pandorei.ˇˇ... serios?...o alta Diana... a fost si ea in sala

    RăspundețiȘtergere
  13. :)) Dianele si Pandorele doua lucruri incongruente!

    RăspundețiȘtergere