Un studiu spunea că pentru a întâlni perechea perfectă e nevoie să treci în medie prin 18 relaţii.
Ca un soi de scut protector, născut dintr-o infatuare nemăsurată şi o mizantropie bine studiată, am stabilit acum mult timp că femeile nu sunt decât poveşti şi încă unele cu tâlc. Fiecare are dichisul ei, magia şi misterul propriu, dar ca orice poveste are şi un moment când se încheie şi asta nu ai voie să uiţi niciodată; gândul ăsta trebuie să te facă îngăduitor şi rezonabil, demn şi mereu prezent. Toate poveştile devin în fapt avanpremierele celei de-a 18-a relaţie, o poveste şi ea, dar care se va transforma în roman şi mai departe într-o epopee, de care nu vei putea să te desprinzi niciodată.
Cu toate astea, fiecare final de poveste, mai puţin cele ale Seherezadei, aduce pe scut, oricât de demn, un univers răpus. Peste drama asta poţi trece de obicei, respectând cu stricteţe un anumit cod: câteva beţii cu prieteni, 2-3 petreceri monstru unde te faci de râs, ţi-o tragi cu vreo gagică şi ea la fel de prăjită şi apoi o dai naibi pe fosta, o înjuri de mama focului şi mergi mai departe; bonus, la noi e mereu un moment VH2.
Aşa cum Julie Delpy încheia Two days in Paris (2007), vine un moment când însă nu mai poţi face asta, o clipă când defectele celuilalt devin mai importante decât toate calităţile altora şi când ştii că nu mai poţi trece prin asta fără să ieşi iremediabil handicapat. Nu ştiu dacă voi putea trece prin asta sau nu, dar ştiu că de data asta va fi greu, mai greu decât mizantropia studiată ar putea tranchiliza.
Ideea celor 18 relaţii oferă o perspectivă sănătoasă: orice relaţie te aduce mai aproape de Ea. În acelaşi timp, dacă ai trecut de cele 18 relaţii standard medii, începe iadul, pentru că nu faci decât să te depărtezi de ea... undeva pe drum ai ratat-o!
...
Cu toate astea, fiecare final de poveste, mai puţin cele ale Seherezadei, aduce pe scut, oricât de demn, un univers răpus. Peste drama asta poţi trece de obicei, respectând cu stricteţe un anumit cod: câteva beţii cu prieteni, 2-3 petreceri monstru unde te faci de râs, ţi-o tragi cu vreo gagică şi ea la fel de prăjită şi apoi o dai naibi pe fosta, o înjuri de mama focului şi mergi mai departe; bonus, la noi e mereu un moment VH2.
Aşa cum Julie Delpy încheia Two days in Paris (2007), vine un moment când însă nu mai poţi face asta, o clipă când defectele celuilalt devin mai importante decât toate calităţile altora şi când ştii că nu mai poţi trece prin asta fără să ieşi iremediabil handicapat. Nu ştiu dacă voi putea trece prin asta sau nu, dar ştiu că de data asta va fi greu, mai greu decât mizantropia studiată ar putea tranchiliza.
Ideea celor 18 relaţii oferă o perspectivă sănătoasă: orice relaţie te aduce mai aproape de Ea. În acelaşi timp, dacă ai trecut de cele 18 relaţii standard medii, începe iadul, pentru că nu faci decât să te depărtezi de ea... undeva pe drum ai ratat-o!
...
Nu stiam povestea asta cu 18 relatii si nici nu imi vine sa cred in ea.
RăspundețiȘtergereOricum, sufletul se regenereaza de cate ori e nevoie, stii tu, ca si cozile soparlelor. :)
Adina bine ai poftit pe aici, prin Calatoria mea!
RăspundețiȘtergereStudiul e in fapt un pretext, nici eu nu cred neaparat, dar exista si chiar acum doua seri A. imi vorbea despre el!
Multumesc mult de perspectiva ta reptilo-optimista!
:)
voi lua o pauza destul de mare cred... nu ma mai simt in stare sa scriu... si cred ca asta e cel mai bun moment in care sa fiu calma si sa ma linistesc:) ms de comm
RăspundețiȘtergereAtunci Ina iti urez vacanta si refacere frumoasa si spornica!
RăspundețiȘtergereNu stiu cat de des se poate regenera si sufletul, sau, daca o face, ramane oricum cu cate un mic gol, respectiv unul mare, dupa asa zis'a "a 18-a relatie". Nu prea cred in asta, daca iubesti, dezamagirea e la fel de mare si dupa prima sau mai stiu eu a cata dragoste.
RăspundețiȘtergereSunt tentat sa am o parere. Dar stau eu si stau, dau dreptate in stanga si in drapta, si intr-un final imi dau seama, ca de fapt, n-am nici o parere! N-am, fac si eu ca Moromete. Ce vrei daca n-am, n-am! Iubesc si nu stiu ce iubesc, iar cand ma intorc aspura ei, iubirea imi scapa...
RăspundețiȘtergereIn materie de dragoste si relatii, orice e valabil :))
Mutulica aici nu pot decat sa iti dau dreptate, o parte din tine ramane mereu ca o cicatrice, uneori fara sa se mai inchida niciodata... despre iubire, o discutie veche decand lumea, ce e iubirea, moare vreodata...
RăspundețiȘtergereDe-a lungul vremii m-am convins ca noi cautam marea iubire, dar ca in fapt vrem in acelasi timp si marea relatie, uneori avem doar una dintre cele doua. Cel mai trist e sa vezi oameni in relatii frumoase, care cred ca si iubesc... de asta am mereu incredere mai mult in adolescenti, ei cand se iubesc unul pe altul o fac pana la capat, cu timpul, sufletul si inima se pervertesc si pot mima mai bine, ceea ce nu mai pot face cu adevarat... promit sa revin.
David e in regula, cum spuneam, incercarea de a stabili creiteri si de a intelege mai bine, e pana la urma o forma de aparare, un mod de a descalci itzele acelui tanc care te loveste si care poate fi numit dragoste...
RăspundețiȘtergereCum probabil stii, in stiintele umaniste astea se chiama modele erustice, adica modele necesare mai mult intelegerii, decat modelului in sine...
Moromete e un mod sanatos de a vedea lucrurile; langa Rascoala, incep sa surprind la tine o perspectiva rustica, rudimentara in sensul bogata al cuvantului, care recunosc imi lipsea...
Nu crede ca trecerea timpului îti va da mai multa întelepciune. Nici mai multe relatii nu te vor apropia de cea adevarata. Si apoi nu astepti tu prea mult de la viata asta?!
RăspundețiȘtergereTinerete, tinerete...
prea mult...
RăspundețiȘtergerecred ca suntem datori sa luam tot de la ea, sa o stoarcem ca pe o portocala si dupa ce ii bem tot sucul sa ii mancam si coaja, in fond ce avem de pierdut... :)
tinerete... sa fie, mi-am promis odata sa raman la 17... uneori uit de promisiune, dar de regula ma tin de ea.
despre Ea, daca nu am intalnit-o cumva, daca nu am avut-o si am pierdut-o, iata dar cati de "daca", va veni o clipa cand ma va gasi, ma va lega la ochi, ma va strange de mana si amandoi vom incepe tangoul... sau asa ar trebui :))
Foarte frumos ai spus....consider iubirea adolecentina ca fiind cea mai pura, atunci cand, intr'adevar se iubeste!
RăspundețiȘtergere"Pe linia acestor coincidenţe, pe care le-am înţeles mai bine ascultându- l pe Gellu Naum (care ar fi putut fi Prinţ al Regatului Bhutan, de la sine) am ajuns la o poveste care, spunea povestitorul, ar putea fi cercetată de matematica probabilistică: o fotografie din anii ’30, făcută de un ambulant, în care apare o femeie, în spatele căreia se vede un bărbat păşind apăsat. După 20 de ani, cei doi s-au căsătorit."
RăspundețiȘtergereRazvan Exarhu, in ziarul de maine. Semn ca poate adevarul se afla undeva la jumatatea distantei dintre povestea cifrei 18 si povestea lui Adam si Evei asa cum a fost candva inchipuita de Rebreanu.
Eu nu iubesc.Mi-e sila sa-mi fac o relatie.Urasc ideea de cuplu si tot ce inseamna viata sentimentala in doi.Nu sunt misogin, consider ca femeile au un rol bine determinat in societate si respect statutul lor, insa consider ca ideea celor 18 relatii e cumva un impact pe care il vei suporta intr-un moment "x" al vietii.
RăspundețiȘtergereDaca treci de momentul "x", indiferent de varsta, iei o decizie cu un caracter temporal, gen: sa imparti viata in doi sau sa o tii doar pentru tine.
Eu fac parte din a doua categorie.
Mutulica inca un semn ca anii nu aduc neaparat intelepciune, sau calitate, lucru cu care am fost mereu indoctrinati :)
RăspundețiȘtergereAlexandros iti admir sinceritatea si admir curajul tau, chiar daca pentru mine singuratatea este moarte sigura, ma crispez, sunt nesigur, sunt mai neliber decat in rest si imi e greu sa gasesc rost lucrurilor...
A. zilele astea ma gandesc intens la Adam si Eva, la felul in care se aplica ea de exemplu in preitenie, in iubire, la acele clipe care cresc pentru a ne marca viata si acei oameni pe care ii cunoastem in cateva zile, mai bine decat pe alti in ani, vezi poovestea Munchenului...
RăspundețiȘtergerecred ca o sa scriu curand....
toate cele 18 relatii te vor face mai atent si mai drastic...cu mai multe pretentii...eu zic doar ca fiecare om e unic si irepetabil..doar rezonanta cu ei e diferita..iar in decursul uneio vieti nu putem patrunde total nici un om pentru ca noi insine ne schimbam.transformam,.elouam sau involuam..zi de zi...noi insine nu ne cunoastem total..de unde cocluzia ca fiecare om nou e special pana numai putem patrunde..fiecare om nou ne incita..cand numai intelegem..spunem ca l-am cunoscut si inteles..nu e real..doar ne-am plictisit sau descoperim ca nu putem vibra la unison..nu ne plac si atat..multumesc mult edu pentru tot
RăspundețiȘtergerenakudo ai dreptate cand spui ca pretentia de a intelege si cunoaste pe alti e prea mare, avand in vedere ca abia ne descoperim pe noi...
RăspundețiȘtergereNu pot sa imi dau seama exact pentru ce imi multumesti, dar iti trimit pe calea impulsurilor electrice si a satelitilor de comunicatie, un "Cu Placere" din toata inima :)
Daca as vorbi limbile oamenilor si ale ingerilor, dar nu as avea iubire, as deveni o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.Si daca as avea darul profetiei si daca as cunoaste toate misterele si toata stiinta si daca as avea toata credinta asa incat sa mut muntii, daca n-as avea iubire n-as fi nimic.Acest fragment mi s-a parut extrem de sugestiv pentru subiectul abordat dar mai ales pentru comentarii.Excelent.Ma inclin
RăspundețiȘtergere