haiawatha.blogspot.com Web analytics

luni, 8 martie 2010

The Field Where I Died

UPDATE: Conduşi de imprevizibil, oamenii asemenea se vor întâlni mereu o a doua oară. (A.)

...elementul primordial care sta la baza alchimiei dintre suflete... e poate chiar impulsul de a oprima uitarea. (Alexandros world)

Sunt clipe în viaţă care ajung să marcheze ani, sau vârste; sunt oameni de care ne leagă doar un pumn de amintiri, dar care totuşi ajung să însemne mai mult decât cei alături de care trăim poate o viaţă. Sunt zile despre care se pot scrie romane şi ani despre care nu ne mai amintim nimic... De ce?

Rebreanu în Adam şi Eva a răspuns că nu e de fapt decât recunoaşterea acelor oameni pe care vieţile anterioare ni i-au adus invariabil aproape. Antropologi poate ar răspune că nu e decât un instinct exersat în mii de ani, prin care oameni care abia se cunosc îşi oferă dovezi incredibile de generozitate. Aproape că nici nu vreau să ştiu rezolvarea acestei dileme, însă ţin mult să spun mulţumesc tuturor acestor Sfinţi Petru coborâţi pe pământ, acestor sfioşi care ne-au bucurură şi apoi s-au retras cavalereşte şi impecabili din vieţile noastre.




Esra logodnica şi fericirea lui Hakan


Aşa a fost Hakan de la care am învăţat că geam, capac şi chel sunt cuvinte turceşti şi că cele mai bune prăjituri se fac în casele musulmanilor, aşa a fost Ina, fosta dansatoare în asamblurile din Chişinău, care de cealaltă parte a Atlanticului, în timpul schimbului de noapte, într-o amărâtă bucătărie capitalist mă învăţa paşii de tango, aşa a fost Mark care ziua era profesorul perfect de germană cu burtică şi ochelari, iar seara mă ducea prin buncarele lui Hitler, la concerte lui underground, aşa a fost Aida care în timp ce dansam, plângea cu lacrimi mari de femeie frumoasa şi se întreba de ce s-ar mai întoarce acasă (a se citi Elveţia) şi aşa au mai fost şi alţi, nu mulţi, pe care îi voi păstra însă egoist numai pentru mine.
Pe unii poate îi voi reîntâlni în viaţa asta, sau în alta,
într-o altă luptă pentru blazonul vreunui rege bun, sau vom cădea iarăşi pentru onoare unei regine triste; de alţi poate nu voi mai auzi niciodată şi va trece vremea fără a putea forma cu ei tribul perfect, pe care antropologi l-ar vedea la baza misterioasei alchimii. Dar poate că miza nu e de a-i revedea şi nici măcar de a le muţumi, ci pur şi simplu de a nu-i uita… şi mai departe, de a nu rata următoarea întâlnire.

O foarte frumoasă continuare a ideii lui Rebreanu, am găsit într-un fragment din Paracelsus (1835) piesa de teatru semnată de Robert Browning şi care la rândul lui e recitat înr-un episod drag mie The field where i died din X Files:

...at times I almost dream
I too have spent a life the sages' way,
And tread once more familiar paths. Perchance
I perished in an arrogant self-reliance
Ages ago; and in that act, a prayer
For one more chance went up so earnest, so
Instinct with better light let in by death,
That life was blotted out—not so completely
But scattered wrecks enough of it remain,
Dim memories, as now, when once more seems
The goal in sight again...


...

23 de comentarii:

  1. esti si tu un multilocuit! E grozav sentimentul ca nu esti singurul din "rasa" asta! :P

    tare frumoz post.

    RăspundețiȘtergere
  2. uite recunosc ca sant fascinata de romanul lui rebreanu...am descoperit atatea raspunsuri la intrebari..am gasit similititudini...incat m-a fascinat sa stiu in ce context la scris..intr-o zi de septembrie,plimbandu-se prin iasi,orasul in care locuiesc...a trecut pe langa o femeie,nu asa cum treci pe langa femei,adica ce frumoasa etc..pur si simplu se uita ca in oglinda la ea...se vedea pe el in ea ..parca s-ar fi stiut de o viata..parca vorbeau fara vorbe..fara a scrie...fara a fi nevoie de nimic altceva...nu s-a oprit si a trecut mai departe...act pe care l-a regretat mereu...asa s-a nascut romanul...zic ca in noi exista memoria fericirii si a jumatii genetic..doar ca uneori trecem razant pe langa ea...superba postare..la mai multe si multumesc mult..nu cred sa fi intrat vreo data la tine si sa nu am ce citi...tot respectul meu

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt totuşi optimist. Conduşi de imprevizibil, oamenii asemenea se vor întâlni mereu o a doua oară.

    RăspundețiȘtergere
  4. imprevizibilul face viata mai palpitanta si ne face sa nu ne plictisim! [incearca, desi cred ca deja ai incercat:P, sa te uiti odata pe geam la oameni. par asa de.... toti-la-fel! doar ca e fain sa vezi detaliile: miscarea mainii pe langa corp, ochii visatori, concentrarea, sa ti-l imaginezi pe tipul care tipa-n telefon langa tine. e f. fain! asta fac in ora de mate:D:-"]
    foarte fain spus!
    salut!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mona mai intai bine ai sosit pe aici, prin Calatoria mea!
    Venit din partea ta, un asemnea compliment ma bucura, iti multumesc!

    nakudo iata doua punti solide pentru comunicarea noastra: Adam si Eva, unul din romanele adolescentei si Iasiul, orasul tineretii mele... regasite. In Iasi am petrecut unele dintre cele mai formidabile momente, pe drumul de la facultate la Hand, din Copou pana pe Lapusneanu la Galeriile Grumazescu si din Sage, pana peste drum la Teatrul Ludic... doi ai i-am cheltuit acolo, in timpul masterului, incheiat anul trecut si recunosc ca au fost 2 ani de referinta pentru mine si multi prieteni si prietene care fie m-au insotit, fie au fost descoperiti, sau in linia postari "reintalniti" acolo...
    Iasiul e un loc sfant si in primul rand e asa pentru oameni care il locuies si ii dau viata...
    am scris despre ele aici:
    http://haiawatha.blogspot.com/2010/01/bagatelle-barfe-vicii-fel-de-fel.html

    si casa vezi cat de miraculos e locul, iata cum datorita tie, continui sa ma intorc in Iasi :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mutullica urarea e sincera si entuziasta... odata implinisti varsta asta miraculoasa 17 ANI, la care cum spuneam, stangaci tot incerc sa raman

    A. am abuzat iarasi si te-am pus la inceputul postului, sper sa nu fie cu suparare... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut dani.

    ora de mate... iata o frumoasa ocupatie in timpul orei de mate, as face la fel si eu, dar din fericire am scapat de ea acum vreo 7 ani :)

    Acum ceva vreme obisnuiam sa merg pe un viaduct, aici in Galati, deasupra garii din oras si sa pierd vremea asa, privind trenurile, oameni grabiti care vin, pleaca,a ateapta, uneori fara rost... nu stiu daca am spus cuiva de asta, chiar nu stiu... obisnuiam sa fiu acolo, deasupra garii singur oricum. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. draga edu..sant asa legata de radacinile mele iesiene...iti multumesc din suflet..oricand vrei sa revii casa mea are usa deschisa...te imbratisez

    RăspundețiȘtergere
  9. ih! ma enerveaza cand sunt intrerupta... 'algebra, formulele!! alea de nu-ti plac tie' (cand zice 'alea de nu-ti plac tie' stiu ca e vorba de mine:)))'la tabla!' si ideea de a ma ridica... ih! rautate curata!
    singuratatea e frumoasa :-?, dar e bine uneori sa ai un prieten cand adormi in ora de chimie sa-ti dea un ghiont ;).
    7 ani?! norocosule!
    salut- :)!

    RăspundețiȘtergere
  10. Dar iata, elementul primordial care sta la baza alchimiei dintre suflete, sau din lumile in care acestea se desfasoara, e poate chiar impulsul de a oprima uitarea.Ori de cate ori oprimam uitarea, instinctele trecutului revin mai inversunat, in chemari, prin ganduri si nu in ultimul rand in imagini, care se imprima in sfera afectivului.

    Altfel, oamenii din jur ar fi simple prezente ce nu vor mai fi.

    RăspundețiȘtergere
  11. Criticii sunt cei care iubesc sa citeasca, dar nu pot sa scrie...

    RăspundețiȘtergere
  12. Necunoscute sunt caile Imprevizibilului... :)))

    Imi place 'Adam si Eva'...si tu ai zis ca nu e un roman 'scris bine'...impartasesti si tu opinia criticilor?!

    RăspundețiȘtergere
  13. nakudo sa te feresti sa dai asemenea cecuri in alb, candva e posibil nu doar sa iti intorc serviciul de pe aiurea din lume, dar sa il si invoc pe acesta :)

    dani dap au trecut 7 ani de la ultima ora de mate din a 12/a si al naibii sa fiu daca imi lipseste... de fapt cred ca de asta am si ales studiile umaniste :)
    Salut asta suna bine tare ca formula de incheiere!

    RăspundețiȘtergere
  14. alexandros e interesant ideea asta a ta cu oprimarea uitarii, e o potrivire de cuvinte foarte bogata... m-a facut sa ma gandesc...


    Laura critici sunt (acum sunt rautacios cu ei) de regula scriitori ratati :))
    Raman la parerea ca "Adam si Eva" e un roman scris prost, la fel cum "Youth Without Youth" filmul lui Coppola, despre Eliade si care se pliaza perfect pe ideea romanului lui Rebreanu, e de asemenea prost... cu toate astea dincolo de executie, ideile celor doua creatii sunt extrem de puternice si pana la un punct valabile...

    RăspundețiȘtergere
  15. Alexandros mi-a permis iarasi fara sa cer incuviintare sa pun pe post, ca update un fragment... :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Mai, eu sunt fan Eliade.Eliade+Blaga+Bacovia+Tudor Arghezi.Singurii indivizi din literatura sau gandirea romaneasca ce ma fascineaza si m-au fascinat mereu.Si sper ca vor continua sa o faca intotdeauna.

    Fragmentul este cu siguranta bine venit si de fiecare data fragmentele ne fac sa ne gandim la scene magistrale din gandirea autorului lor.

    RăspundețiȘtergere
  17. si eu abia astept sa scap de mate! deasemenea, e unul dintre motivele pentru care ma duc la filologie.
    pai... sa ai cat mai multi ani adunati pe langa acel 7 ;) [un fel de 'multi inainte!']
    salut:P!

    RăspundețiȘtergere
  18. cei de pe cenaclu literar unde te invitam si pe tine stiu ca asa este..usa e deschisa...vino alaturi de noi..sper sa-ti placa lumea noastra...oricand ai sa doresti esti binevenit..ca sa te momesc spunem ...livada...casa..hamac..hi-hi o zi superba sa ai

    RăspundețiȘtergere
  19. Alexandros pentru mine ramane din clasici foarte putin, poate Eliade, sigur Ionesco, si mai departe de nisa Mihail Sebastian, Emil Brumaru, Isac Peltz, Radu Tudoran...

    dani multam de urare si succes pe viitor in fascinantul domeniu al filologiei...

    RăspundețiȘtergere
  20. nakudo multumesc mult si recunosc ca oferta ta suna foarte bine... sunt insa doua lucruri care cel putin amana o asemenea intalnire. Prima e legata de spatiu, de geografie caci pentru mine locuirea in Romania mai e doar o chestiune de zile...
    Al doilea "obstacol" e lecat de calitatea si caracterul scrierilor mele, care usor pot fi incadrate la SF :))

    O asemenea oferta insa o tin aproape de suflet si cine mai stie... o zi cel putin la fel de frumoasa si tie... :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Laura nu o sa insist foarte mult, pentru ca critica literara e ultima mea preocupare... Pot sa iti spun simplu nu e scrisa bine, nu imi place, e probabil o chestie de gust. E destul de monotona, de simpla, saracaciosa, cu toate astea idea carti e fabuloasa si pana la urma asta o face o carte mare :)
    Problema pentru mine e la forma, nicidecum la continut, la idee. :)

    RăspundețiȘtergere