haiawatha.blogspot.com Web analytics

joi, 11 martie 2010

3 chestii cu gheaţă (4 cu Martie)

Olimpiada de Iarna.
Rămâne o competiţie sub semnul unui straniu paradox. Dincolo de principiile simbolizate de cele cinci cercuri, de flacără şi dincolo de triumful performanţei, individului şi calităţiii, olimpiada de iarnă rămâne o competiţie tristă. Proasta mediatizare, dezinteresul general, un anotimp prin excelenţă opus marilor întreprinderi, a făcut şi din ultima olimpiadă mai mult un dineu în frac, decât o sărbătoare mondială.
Dar mai e ceva, poate dintre toate competiţiile sportive, Olimpiada de Iarnă e de departe cea mai rasistă. De fiecare dată medaliile se împart între: statele europene de pe Alpi, statele scandinave, cele ex-sovietice, nord-americane şi uneori China şi Japona. Dacă, s-ar face o hartă, s-ar vedea cum 90% din medalii merg în emisfera nordică şi mai ales către statele membre G-20. Exemplu, clasamentul pe medalii: Canada (ţara gazdă), Germania, SUA.

Hockey-ul
Din clasa a II-a când am intrat prima oară în patinoar, sunetele alea înfundate, albul perfect al gheţii şi masa compactă de vapori care se ridicau uşor spre tavan, m-a făcut să înţeleg că ringul ăla oval e o poarta către altă lume. În lumea aia am rămas 9 ani, fie iarnă, fie vară, cu pofta unui plod scăpat într-o mare groapă cu nisip.
Pentru a face hochey, mai întâi trebuie să patinezi perfect cu faţa, cu spatele, în fandare, tăind gheaţa, în viteză, cu un picior, cu două, în săritură, drept, cu mâinile în buzunar, în şir indian, sau ghemuit. Ca să patinezi cât mai bine, pur şi simplu trebuie să stai cât mai mult pe gheaţă; şi am stat la antrenamentele echipei mele, la antrenamentul seniorilor, când se făcea gheaţa, când patinuarul era închis, când era lumina stinsă, când era program cu publicul şi uneori chiar când nu era gheaţă. În weekend stăteam şi câte 8-10 ore, fălos peste măsură când puteam să ajut câte o puştoaică de vărsta mea, iar apoi să patinez cu ea de mană.


Spre finalul liceului a trebuit să abandonez hockey-ul, dar am rămas mereu cu nostalgia meciurilor, a victoriilor, a cantonamentelor, sau a bătăilor din timpul partidelor pentru vreo cupă neînsemnată. Acum trei ani, în Germania, de dragul timpurilor vechi am reintrat pe gheaţă pentru Ice Emperos; nu mai era însă decât un gest desuet şi într-un fel un ultim pariu cu acest sport minunat.

S-au scurs ani, dar ovalul ăla acoperit de ghiaţă a rămas un loc magic, o poartă către o altă lume, unde ca într-o mosche nu poţi intra cu încălţările de stradă şi unde ritmul inimii o ia invariabil razna...

Patinaj
Aş putea trăncăni mult despre stiluri de patinaj şi sporturi de iarnă, dar o să amintesc din foşti mari campioni pe Philippe Candeloro, Pop-Idol dar niciodată un aur. Cu al său atac din D'Artagnan şi cu acea piruetă în genunchi şi acum interzisă în competiţii, mi-a dovedit că sportul poate fii mai mult decât o luptă între mase musculare şi execuţii studiate cu rigla. Mai departe puţini intră în categoria artiştilor pe gheaţă, poate Plushenko cu perfecta lui alunecare, sau poate Anisina şi Peizerat, cuplul unde ea mereu domina partenerul ridicându-l într-un formidabil gest de tandreţe...

Olimpiada de la Nagano (1998), gala campionilor:



UPDATE: Ca o replică, după patru ani Plushenko:



...

18 comentarii:

  1. si martie e tot cu gheata si cu viscol si cu zapada... deci si martie mai trebuia scris:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de sugestie :)) pun in titlu

    RăspundețiȘtergere
  3. hockey? what can I say... great!
    patinajul e superb. in opinia mea e simbolul gratiei si a feminitatii.
    salut!

    RăspundețiȘtergere
  4. dani. asa cred si eu ca patinajul are ceva fermecator, despre sportul in sine, patinajul ca simbol al feminitati... de discutat, dar are si ceva "feminin"...

    RăspundețiȘtergere
  5. Incredibil!usurinta si increderea cu care patineaza tipul asta ma uimeste!
    De mica imi placea sa ma uit cu bunica mea la concursurile de patinaj artistic, dar, sincer, niciodata n'am vazut atat incredere, parca ar pluti!

    RăspundețiȘtergere
  6. Patinajul este extraordinar, nici nu pare a fi un sport, pare dans, acrobatie, bucurie pe patine...

    Pe de alta parte, ma gandesc ca desi am role de vreo 2 sau 3 ani...inca nu ma descurc prea bine si mor de frica numai cand ma uit la ele. Cand ma incalt cu ele mi se pare ca imi agat niste greutati de picioare care au rolul de a ma ajuta sa cad. :)) Si oamenii astia nu mai stiu ce sa faca pe gheata, se misca natural...cum sa nu-i ii admiri?!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mutullica intr-adevar cel mai perfect stil de paninaj e ala care nu e sesizabil... Despre Candeloro, daca ii dai 3, sau 4 minute din D'Artagnan, o sa vezi la un momentdat niste pasi de scrima, aia pe mine m-au himnotizat si mereu am incercat fara succes sa ii fac pe gheata :))

    Laura tine mult de antrenament si cum spuneam de ore pe gheata, sau in cazul tau pe role, chiar daca sunt ceva diferente...
    Se spune ca inveti sa patinezi binisor in doua saptamani si testul e saritul peste o sanie cu picioarele apropiate... nu mi-a pus nimeni o sanie in fata, dupa doua saptamani, dar cel putin acum as putea sa o sar... succes cu sania ta :)

    RăspundețiȘtergere
  8. :)):)) ha acum am vazut ca ai schimbat titlul.. sa stii ca am dreptate... :)):))

    RăspundețiȘtergere
  9. Sincer, am fost destul de dezamăgită de rezultatul de la patinaj din această ediţie a Olimpiadei. Îmi doream extrem de mult să ia Plushenko aurul olimpic pentru că îl merita. Bine, cvadruplele nu au fost perfecte dar au fost. Spre deosebire de Lysacek, care deşi a patinat mirific, nu a adăugat acest element. Şi în plus, i-aş fi oferit lui Evgheni aurul chiar şi pentru simplul fapt că e ultima sa Olimpiadă. La fete, Yu-na Kim a fost superbă, fără comentarii, dar speram ca Mao Asada să câştige, numai pentru triplele acelea spectaculoase, dar şi pentru faptul că e japoneză, iar Japonia e una dintre ţările mele de suflet. În schimb, la dans, nu am nici un comentariu. Canadienii au fost nişte zei pe gheaţă.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ina pentru ca ai dreptate l-am si folosit in titlu :) suna mai bine si multam pentru asta... :)

    RăspundețiȘtergere
  11. shalimaro666 mai intai trebuie sa te primesc cu paine si sare, sau mai bine cu un Bine ai sosit in Calatoria mea!

    Spectaculoasa analiza ta, aproape nu imi vine sa iau de bun tot ce scrii, atat de putina lume mai priveste si altceva in afara de fotbal, incat sa scriu despre hockey si patinas am luat-o ca pe un protest. Ca idee gsp, celebrul site de sport, in timpul olimpiadei nu avea nimic scris despre eveniment.

    Olimpiada si pe mine m-a dezamagit in ceea ce privbeste panitnajul... chiar m-a intristat semi-esecul lui Plushenko; dincolo de asta m-a sacait succesul general al chinezilor, nu pentru ca as avea impulsuri rasiste, ci pentru ca aduc genul ala de performanta tehnica, seaca, lipsita de originalitate si drmatism, simt ca era marilor campioni care ridicau sala in picioare si tineau primele pagini ale ziarelor de sport si nu numai a apus!

    RăspundețiȘtergere
  12. shalimaro666 uite ca am pus un film si cu Plushenko, ca sa nu il mai nedreptatesc si aici :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Plushenko e preferatul meu si al tuturor celor pe care ii cunosc! :)))

    RăspundețiȘtergere
  14. Shu multumesc de observatie si cu drag te mai astept!

    Laura exercitiu o sa te duca la un moment dat direct in sanie, apoi peste ea :)) Si mie Plushenko mi se pare unltimul mare campion.

    RăspundețiȘtergere
  15. exersez de vreo 2 sau 3 ani...pt ca in tot acest timp nu am invatat decat sa stau pe role si sa merg inainte si, cu putin noroc, sa intorc fara sa am o cadere spectaculoasa! :))) Cred ca alta e explicatia, se numeste: F R I C A!!!! :))))

    RăspundețiȘtergere
  16. Tot la hockey faceam exercitii de frica, oarecum, stateam la mantinela si trebuia sa facem fata unui tampon (body check, sau izbitura intre doi jucatori) :))

    Uneori frica se trateaza cu tequila, sau coniac... dar de regula frica, fie si cu F mare face din unii oameni cutezatori peste masura...

    RăspundețiȘtergere