Bonita Springs Dream

Aştept clipa când ne vom găsi, ne vom lua de mână, vom paşi hotărât într-o casă, de preferat cu o terasă mare, ne vom închide acolo şi vom arunca cheia în stradă aşa cum Minulescu propovăduia demult. Acolo iubita mea ne vom lepăda de tot şi vom porni în cea mai grandioasa calatorie data muritorilor să trăiască până acum. Tot timpul vom fi noi: tu şi eu, fără artificii, fara nimic extraordinar, doar doi oameni frumoşi care se iubesc, se descoperă şi se reîndragostesc mai tare cu fiecare bob de nisip care se scurge prin clepsidra invizibilă care le măsoară viaţa.

Eu scumpa mea aş deschide un player şi i-aş invita pe Nina Simone, Leonard Cohen sau Jonny Cash să vină la petrecerea noastra şi să ne cânte, să ne laude iubirea. Am fi goi toate zilele alea şi poate câteodată am purta camăşi uşoare de vară. Eu ţi-aş găti vreo cină uşoară şi aş pregăti vreun sos dichisit, pentru că pariez ca nu ştii, dar sunt cel mai bun bucătar din regatul acesta. Am destupa o sticla de vin să îmbogăţim mâncarea şi să ne alintăm. Ți-aş vorbi iubito despre planurile şi visele mele de copil, pentru că pariez că nu ştii sunt un mare vorbăreţ. Tu ai zâmbi indulgentă şi m-ai sorbi din priviri; uneori m-ai opri pentru a mă săruta, iar eu aş gusta din sanul tău, aşa pe post de garnitură.
Între timp s-ar face seară şi eu aş schimba muzica... să zicem Buena Vista sau Bossa Nova şi te-aş invita la dans, adaugând ţinutei noastre de camaşi albe, poate vreo eşarfă şic. Cand ne vom sătura de dans, mă vei trage pe terasă, te vei urca desupra mea şi vei începe să mă săruţi şi să mă muşti uşor. Cu acele cuburile de ghiaţă din limonadă, râzând, o să vrei să vezi cum zvâcnesc. Racit bine, o să mă dezmierzi apoi cu buzele tale fantastice şi spunându-mi că mă iubeşti şi că zilele alea nu se vor termina niciodată, ne vom unii, vom devenii unul. O să fug apoi în casă sa aduc vreo narghilea bine pregătită şi o să schimb muzica din nou. De data asta o sa fie The Doors... cu Riders of the Storm şi chiar atunci o să tremure cerul din cauza unui tunet depărtat. Aşa, unul în braţele celuilalt, trăgând din narghilea leneşi, o sa şedem un timp. Eu o sa mai alung tăcerea uneori pentru a-ţi recita Brumaru, iar tu o să mă săruţi cu ochii închişi şi o să îmi spui ca eşti fericită.
Dimineaţa eu o sa fac cafea pentru ca, iarăşi pariez, nu ştii dar fac cea mai bună cafea din regatul acesta. Când ai să faci ochi mici de tot, casa o sa fie plină de flori proaspete şi o sa miroasă a cafea şi pâine prăjită. Vrajiţi de sunetul mării, de gălăgia din stradă, sau de vreo tufă de chiparoşi vazută de pe terasa, o sa ne îmbrăcăm repede, tu fără chiloţi, aşa ca protest antigloballizare şi vom fugi jos, în piaţa orăşelului.
O să facem baie în mare goi şi o să adormim pe o plaja pustie, pentru că trebuie să mă crezi, încă mai sunt plaje de astea în regatul meu. La prânz, rumeniţi bine, o să mergem la un restaurant pescăresc de pe faleză şi o să mâncăm peşte din captura zilei şi o să bem Coca-Cola cu multă ghiaţă. Pe sub masă o să ne atingem, iar eu o să vreau să găsim repede un loc numai al nostru, tu ai să râzi de mine. După-amiază o să ajungem din nou pe terasa noastră, tu cu un colier mare de scoici şi eu cu vreo bucata de amforă cumparată de la un anticar excroc.
Aşa vor fi zilele noastre, cu vreo piesă de teatru vazută în amfiteatrul roman în ruină, sau cu vreun film de Almodovar proiectat seara pe o plaja cu oameni veniti din toate parţile pământului. Şi când ne-om sătura de trai tihnit, o să ne târâim unul pe altul la vreun aerodrom să facem salturi cu paraşuta, sau mai ştiu eu ce alt lucru idiot. Aşa vor fi zile noastre vara, cu tăceri lungi, sătui de soare şi mare. Şi când zilele astea ne-or prisosi, mergem în port ridicăm pânzele şi plecăm pe mare, câteva zile, poate săptămâni, în căutarea insulei perfecte, a plajei ideale, a locului în care poate ne vom deschide un modest bar pe nisip, sau vom îneca barca şi ne vom auto-naufragia (daca există termenul) pentru a ne naşte un copil cu părul creţ şi ochii tăi...

Dar noi nici măcar nu ne cunoaştem, sau poate că asta e cheia, să nu ştii nimic, doar să te bucuri, sau cum spunea un prieten al meu: Livet ar en fest!... Viaţa e o sarbătoare.

...