Planul a fost ca în lunile rămase până la plecarea noastră definitivă din Galaţi şi din România, să antrenăm o echipă de tineri elevi de liceu şi studenţi, buni, percutanţi, cu atitudine. I-am găsit în cluburile de tot felul din licee şi facultăţi, în greve, baruri, săli de curs; am reuşit să adunăm un dream team, o gaşcă de oameni flămânzi, frumoşi, gata să mute munţi dacă ar fi fost cazul.
Şapte luni pregătire, discuţii, lansări de carte, concencerte de blues, seri de teatru, conferinţe, seri de film, petreceri extravagante, întâlniri cu Stelian Tănase, Andrei Gheorghe, Cristian Pârvulescu, doar pentru ca 30-40 de tineri să înţeleagă că SE POATE. Mesajul: nu contează foarte mult cât de îndrăzneţ e visul, ci cât eşti dispus să lupţi pentru el, sau nu bate la uşă, dărâm-o!
O investiţie de 12.000$ din parte Ambasadei SUA la Bucureşti, o serie întreagă de instituţii de cultură, trusturi media, personalităţi, artişti, edituri, s-au încolonat efortului de a pregăti în avans lideri ai societăţii civile; zeci de articole în presă, emisiuni, promovare inclusiv în toalete, la locurile de fumat din licee, în barurile studenţeşti... un proiect grandios. Rezultatul, în punctul intim al construcţiei, aşa cum ne aşteptam: nul.
Majoritatea membri ACTIV (Asociatia "Actiunea Tinerilor Voluntari"), veritabili ong-işti aş spune, studiază, sau au început cariere în Europa, în timp ce restul îi urmează. Pare o incopatibilitate, dar până la urmă ACTIV a înseamnat 5 ani de cultură, tupeu bine dozat şi democraţie veritabilă. Pentru toţi, nici unul cu mult peste 20 de ani, chiar mulţi liceeni, ACTIV a fost supliment la ceea ce făceau cu succes oricum. Însă mai departe, gestul lor altruist de a oferi celorlalţi experienţa şi energia acumulată, s-a dovedit o prostie.
Dialocuri în Democraţie a eşuat în punctul ultim, chiar dacă a fost în fapt un mare succes. Acestă victorie paradoxală, ascude însă un eşec nu doar al nostru, ci o explozie întârziată şi extinsă asupra unui spaţiu mai larg. Voluntariatul continuă să fie subminat sistemtic în România, veste fiind că nu de cine eram obişnuiţi să o facă, ci mai nou, tocmai de cea mai important componentă a sa: tineri.
Să fie de vina generaţia, să fie o secătuirea a energiilor acestui loc din care se fuge constant de zeci de ani, să fie o capitulare în faţa legendarei moşteniri orientale, sau a blestemului comunist? Se prea poate.
Eu cred însă că avem de-a face în acest colţ de lume, nu cu sistemul care ne f..., nu cu lipsa de bani, de sprijin, nu cu optuzitatea ONG-urilor şi a instituţiilor. Avem de-a face din ce în ce mai mult, cu fierul rău, cu chielea rea şi din ce în ce mai mult la vârste absurd de mici. În acest groaznic loc de lume, bolile sunt lenea, sila, neîcrederea, plictisul, clefetirea... şi lucrul odios e că ele nu mai sunt monopolul vărstelor înaintate.
Trist e că acel optimism specific adolecenţei, acea energie scoasă în stradă, acel chef tâmp de a schimba lumea se stinge, înainte chiar de a da roade, pe holurile liceelor....
Ce mult aş vrea să greşesc...
P.S.1. Dialoguri în Democraţie a fost desemnat cel mai bun proiect al anului 2008 în Galaţi, iar ACTIV cel mai bun ONG al anului 2009.
P.S.2. Pot pune mărturie pentru o nouă categorie de voluntari, indentificată în octombrie la Festivalul Naţional de Comedie (ediţia XXI): vânători de certificate de voluntariat. Pentru ei nu contează ce au de făcut, sau ce se întâmplă în jur; contează să fie în cât mai multe ONG-uri şi să se strângă cât mai multe certificate... pentru dosar.
UPDATE:
...
Şapte luni pregătire, discuţii, lansări de carte, concencerte de blues, seri de teatru, conferinţe, seri de film, petreceri extravagante, întâlniri cu Stelian Tănase, Andrei Gheorghe, Cristian Pârvulescu, doar pentru ca 30-40 de tineri să înţeleagă că SE POATE. Mesajul: nu contează foarte mult cât de îndrăzneţ e visul, ci cât eşti dispus să lupţi pentru el, sau nu bate la uşă, dărâm-o!
O investiţie de 12.000$ din parte Ambasadei SUA la Bucureşti, o serie întreagă de instituţii de cultură, trusturi media, personalităţi, artişti, edituri, s-au încolonat efortului de a pregăti în avans lideri ai societăţii civile; zeci de articole în presă, emisiuni, promovare inclusiv în toalete, la locurile de fumat din licee, în barurile studenţeşti... un proiect grandios. Rezultatul, în punctul intim al construcţiei, aşa cum ne aşteptam: nul.
Afişul lansării romanului "Maestro" a lui Steliat Tănase în Galaţi
şi unul din articolele dedicate proiectului (27 mai 2009)
şi unul din articolele dedicate proiectului (27 mai 2009)
Majoritatea membri ACTIV (Asociatia "Actiunea Tinerilor Voluntari"), veritabili ong-işti aş spune, studiază, sau au început cariere în Europa, în timp ce restul îi urmează. Pare o incopatibilitate, dar până la urmă ACTIV a înseamnat 5 ani de cultură, tupeu bine dozat şi democraţie veritabilă. Pentru toţi, nici unul cu mult peste 20 de ani, chiar mulţi liceeni, ACTIV a fost supliment la ceea ce făceau cu succes oricum. Însă mai departe, gestul lor altruist de a oferi celorlalţi experienţa şi energia acumulată, s-a dovedit o prostie.
Dialocuri în Democraţie a eşuat în punctul ultim, chiar dacă a fost în fapt un mare succes. Acestă victorie paradoxală, ascude însă un eşec nu doar al nostru, ci o explozie întârziată şi extinsă asupra unui spaţiu mai larg. Voluntariatul continuă să fie subminat sistemtic în România, veste fiind că nu de cine eram obişnuiţi să o facă, ci mai nou, tocmai de cea mai important componentă a sa: tineri.
Să fie de vina generaţia, să fie o secătuirea a energiilor acestui loc din care se fuge constant de zeci de ani, să fie o capitulare în faţa legendarei moşteniri orientale, sau a blestemului comunist? Se prea poate.
Eu cred însă că avem de-a face în acest colţ de lume, nu cu sistemul care ne f..., nu cu lipsa de bani, de sprijin, nu cu optuzitatea ONG-urilor şi a instituţiilor. Avem de-a face din ce în ce mai mult, cu fierul rău, cu chielea rea şi din ce în ce mai mult la vârste absurd de mici. În acest groaznic loc de lume, bolile sunt lenea, sila, neîcrederea, plictisul, clefetirea... şi lucrul odios e că ele nu mai sunt monopolul vărstelor înaintate.
Trist e că acel optimism specific adolecenţei, acea energie scoasă în stradă, acel chef tâmp de a schimba lumea se stinge, înainte chiar de a da roade, pe holurile liceelor....
Ce mult aş vrea să greşesc...
P.S.1. Dialoguri în Democraţie a fost desemnat cel mai bun proiect al anului 2008 în Galaţi, iar ACTIV cel mai bun ONG al anului 2009.
P.S.2. Pot pune mărturie pentru o nouă categorie de voluntari, indentificată în octombrie la Festivalul Naţional de Comedie (ediţia XXI): vânători de certificate de voluntariat. Pentru ei nu contează ce au de făcut, sau ce se întâmplă în jur; contează să fie în cât mai multe ONG-uri şi să se strângă cât mai multe certificate... pentru dosar.
UPDATE:
A. unul din protagonişti acestei note, ca o corectă continuare a celor spuse mai sus, a devenit astăzi masterand al celei mai vechi universităţi din lume (1088) Universita di Bologna. Felicitări!
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu