Linişte

I find the great thing in this world is not so much where we stand, as in what direction we are moving: to reach the port of heaven, we must sail sometimes with the wind and sometimes against it - but we must sail, and not drift, nor lie at anchor. - Oliver Wendell HOLMES

Virginia '08

Şi da... ne-am născut burghezi, ataşaţi de lucruri fixe, de rutină şi previzibil. Numai că de acolo, din zona de comfort, din spaţiul unde nu e cald sau rece, unde nu plouă şi niciodată nu a nins, unde fluturi din burtă şi-au găsit sprijin în acul din insectar, de acolo nimic bun nu a ieşit. Einstein în felul lui zicea că inerţia, lipsa dinamismului omoară energia, că fără acceleraţie forţa noastră tinde către zero, se disipă. 

Rimini '10

Aşa se face că zilele astea am suflat praful de pe raftul proiectelor mele, am spânzurat poze cu farurile pe pereţi, am desfăcut iarăşi hărţile, am fixat porturi cu pionieze colorate şi stabilit destinaţii. A şi început să se strângă de-a valma echipamentul de călătorie, pălărie cu boruri largi, pipa cu tutun de Virginia şi radioul cu muzica New Orleans-ului. Vântul începe să sufle iarăşi în pânze, iar lumina fulgerelor să se piardă în depărtare, arătând direcţiile probabile. Din nou idei mari stau să se împlinească, altele abia să se nască, lăsând restul să ardă în flăcări, odată cu iadul numit linişte.        

Sulina '09

Zilele astea mi s-a făcut iarăşi dor de vreme când nimic nu era sigur, când lumina unui far făcea cât un GPS, iar scrisorile parfumate îndulceau singurătatea noastră, cum Facebook acum nici nu îndrăzneşte să o facă. Încep iarăşi să fiu nemulţumit, să vreau mai mult, să mă simt încorsetat, constrans... încep iarăşi să mă simt comod în trecut şi mai ales, să mă apropii de viitor.  Neliniştea mă face fericit şi productiv.

Zilele astea se ridică iarăşi ancora, se iese pe mare, se spune adio... zieele astea se caută furtuni... dar mai ales zilele astea promit, că la finele lor lumi noi se vor fi descoperit!   

North Carolina '08

 ...