1. Pentru La vita e bella a lui Roberto Benigni, care joacă şi rolul minunatului Guido Orefice.
2. Pentru Offenbach, compozitorul Poveştilor lui Hoffman, un mare creator evreu.
3. Pentru Veneţia, al cărui cântec tradiţional poartă numele acesta şi pe care aşa cum am promis, anul viitor o voi vedea în timpul festivalului de film, purtând în locul măştii de bal, ochelari 3D.
4. Pentru Radio România Cultural, care mi-a oferit Poveştile lui Hoffman înainte de Crăciun, life de la Metropolitan Opera; mi-a amintit de serile petrecute de Mihail Sebastian, ascultând tot în direct opere transmise de radiourile de prin Viena sau Paris, în timpul persecuţiilor antonesciene.
5. Ca un mulţumesc pentru cel care m-a învăţat să apreciez marile voci care ne cântă secolele.
Dintr-o montare a Poveştilor lui Hoffman la Covent Garden din 1980:
...
Despre Barcarolle nu auzisem sau nu ştiam că aşa se numesc cântecele gondolierilor; unul din motive să fie, oare, că nu îi auzi mai niciodată cântând :)
RăspundețiȘtergereRavenna, despre care cititorii blogului tau merita sa stie ca esti indragostit, tine la sfarsitul fiecarei veri unul din cele mai importante festivaluri de muzica clasica. E unul din acele lucruri care amintesc despre acea Italie a vocilor de opera si a marior compozitori. Nu stiu daca vara viitoare la Ravenna se vor face auzite si barcarolle pe malurile marii, insa merita de aflat :D
Cu siguranta vom investiga cu entuziasm. In plus, va trebui in Italia sa cam tocim drumul pana la opera si inapoi, pentru ca in aceasta parte de lume unde inca mai vietuiesc, marile voci nu prea le poti asculta pe viu.
RăspundețiȘtergere