haiawatha.blogspot.com Web analytics

sâmbătă, 12 martie 2011

Rigoletto din Carpaţi

De la un timp mă comport ca un asediat în propria urbe, în propriul grup de oameni şi simt nevoia de a arunca peste gard petarde, cărămizi, molotoave şi scuipaţi. Am devenit un sceptic, un mizantrop, un urâcios. Dacă văd un cuplu frumos, repede îmi imaginez pumni care cu graţie îi vor primi şi da unul altuia. Privesc la relaţiile din jur şi nu mă pot abţine să nu le proorocesc eşecul, despărţirea, ruina afectivă.

Dacă cineva îndrăzneşte să se entuziasmeze în preajma mea, îl avertizez iute în legătură cu viaţa care are să îl dea de pământ şi o să îi tăbăcească curul. Iar dacă cineva îndrăzneşte să îmi pună la îndoială prezicerile, îl execut sumar, îi provoc certitudinile, îl copleşesc cu îndoieli, îl crispez.


Într-o discuţie intru ca o armată bine antrenată, gata de un război de uzură, dar spre dezamăgirea mea văd tot mai des cum adversari capitulează, încă de la primele mele şarje. Continui aşadar revoltat să calc apăsat în orice strachină şi mă comport ca un dinozaur carnivor, într-o lume de mamifere firave. Vă puteţi imagina ce impresie fac, ce companie plăcută sunt şi mai ales cât de căutată.
Dar ştiu toate astea şi nu mă pot stăpâni să nu fiu un asemenea pain in the ass, o jigodie, un cusurgiu, un moftangiu. Îmi asum asta şi îmi savurez micile contravictorii, ca pe nişte capodopere ale comportamentului uman. Dar dacă ce e cu mine e oarecum clar, ceva totuşi mă frământă.


David mulţam de piesă

Atacurilor mele, beştelelilor referitoare la eşecul relaţiilor, al miciunilor din cuplu, al falimentului emoţional, al epuizării, nimeni nu se încumetă să li se împotrivească. Aşa se face că asemeni unui bufon, unui Rigoletto, plângând şi râzând în acelaşi timp, continui să îmi duc misiunea mai departe, livrând doza de sudalme, clefetirile, molotoavele şi bucăţile de paviment peste gardul existenţei mele.

Mă consolez totuşi, sperând ca la un moment dat, asemeni unei nave care scapă astfel de balastul său, existenţa mea să pornească iarăşi în călătorie. Visez să înfrunt din nou oceanele altor existenţe năvalnice, agresive, interesante şi pasionale, iar hainele ponosite de lup de mare morocănos şi bătrân, să le arunc cât colo.

...    

13 comentarii:

  1. piesa e...:O ce mai! miez!
    ca mesaj mobilizator, iti trimit cu dedicatie: http://adevarurilemele.blogspot.com/2011/03/nu-vreau-sa-ti-vad-ochiul-care-mi.html

    te salut cu drag,
    dani!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc dani., dar sa nu iti faci griji sunt mai bine decat par. Imi plang doar de mila :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca esti in aceeasi perioada ca mine, in care ascult "Where is my mind", atunci nu trebuie sa-mi zici, ca stiu...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. :)) oricat de urat suna, e bine sa nu fii singur!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine ai venit în lumea celor mari! :))

    Ăsta e un fel de sindrom (îl ştiu şi eu, la fel şi alţii, probabil), aşa că ar trebui să îi găsim un nume.

    Cea mai bună soluţie în cazuri din astea e să ajungi iar într-un oraş mare, unde poţi fi un anonim care îşi plimbă gândurile cu mâinile în buzunare.
    În rest, e doar un cerc din care trebuie să ieşi, ca să poţi construi un altul... Că de terminat nu se termină niciodată.

    RăspundețiȘtergere
  6. plansul de mila e bun! e fantastic!
    :-W

    RăspundețiȘtergere
  7. Off ce iti mai e si cu facutul asta mare... plec, plec Adina... nu mai e mult... :D

    In momentul asta asa e e fantastic dani. :D

    RăspundețiȘtergere
  8. pixieees! asculta si "hey" de la ei. ii foarte faina.
    "Am devenit un sceptic, un mizantrop, un urâcios. Dacă văd un cuplu frumos, repede îmi imaginez pumni care cu graţie îi vor primi şi da unul altuia." <- am fost si eu pe aici.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sper ca macar sa fi punctat bine, asta daca nu ai dat KO! :D

    RăspundețiȘtergere
  10. nu nuuu.
    zic ca am patit si eu sa vad lucrurile ca tine...de fapt tot asa sunt si acum. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Eh asta e perspectiva de om batran si capricios :D

    Bine ai pasit in Calatoria mea Teona!

    RăspundețiȘtergere
  12. :)) sunt maestra in a fi nesuferita...
    nu prea-mi place descrierea cu omul batran...
    partea urata ii ca ii foarte potrivita.
    devenim spectatori, edu?

    RăspundețiȘtergere
  13. Off draga Teona ce intrebari grele imi pui :D

    Ne facem mari cred si probabil asta tine si de a fi spectatori! Uite nu stiu sa raspund cumsecade... poate ca doar asteptam, sau cum scriai tu, poate ca uitam...

    RăspundețiȘtergere