Cred că adevăratele confirmări le poţi avea doar între egali. Poţi construi doar împreună cu ei şi mai departe, nu poţi iubi altceva decât un egal. Poţi străluci, poţi sparge carapacea, te poţi împlini doar având de mână cu un egal. De asemenea, nu poţi fi egal cu tine până nu eşti egal cu iubitul, prietenul, colegul.
Ei bine de asta cred că fericirea e imposibilă fără egali. Atât doar că în lume sunt puţini şi greu de găsit; probabil de asta şi fericirea e atât de greu de atins. Dar tocmai de asta cred că merită căutaţi!
Eu unul nu am încetat o clipă să îi caut; asta chiar dacă sentimentul e uneori că la fiecare nou descoperit, alţi doi pică. Pe unii eu chiar îi ştiu, dar ei nu vor să recunoască şi se complac în inegalitate. Eu continui să le ţip în faţă, chiar dacă ei mă urăsc sincer pentru asta. De asta uneori nu am încotro şi las unii egali în urmă.
Şi ca să fiu mai aplicat, de asta cred că aţi citit asta şi altele de aici şi de asta vă citesc şi eu; pentru că undeva adânc rezonăm. Şi mai mult, probabil de asta şi scriem aici; pentru ca în final, fie şi numai în infinitul spaţiu virtual: să ne putem auzi şi în final să ne putem regăsi.
o piesă de la o tănără domnişoară pe care o cunosc doar virtual:
...