haiawatha.blogspot.com Web analytics

joi, 24 iunie 2010

"Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte..."

Anabasis
Viaţa mea a început acum 12/13 ani, vara. Era mereu cald ca dracu', cum e mereu cald în partea aia de ţară. Eram singur, într-un apartament cu două camere cu vedere către intersecţia de la IREG. Pe vremea aia eram virgin, premiant ca întotdeauna, nu aveam prieteni, nu ieşeam în oraş, iarna făceam hochey, nu plecam în tabere şi aveam o familie atât de înţelegătoare şi iubitoare, că nu puteam decât să stau departe de ea.
Viaţa mea a început încet, aproape monoton, întâi ezitant, apoi din ce în ce mai sigur, mai rapid, mai hotărât.
Ieşeam din casă mai ales duminica dimineaţa, treceam pe la biserică, apoi mergeam la bibliotecă să schimb cărţile şi pe la câteva rude să iau altele. Ajungeam gâfâind de mers pe jos, în celălalt capăt al oraşului, luam provizii şi ceva bani de la ai mei şi până la prânz eram înapoi în apartamentul cu două camere.


O zi obişnuită însemna 3/4 cărţi, cam tot atâtea filme, plus măcar unul porno, însemna o beţie crâncenă, uneori cu spirt, multă muzică, zeci de pagini scrise indescifrabil, dans tâmpit, mâncat pe fugă şi toate într-o mizerie apocaliptică, pe care o pregăteam migălos şi care mă relaxa. Eram slab, alb, cu ochii obosiţi, mereu gol, netuns, violent, irascibil, miroseam urât şi vroiam să cuceresc lumea.
Atunci am învăţat însă mult din ceea ce aveam nevoie să ştiu... atunci am învăţat în forma brută: ce înseamnă prietenia, familia, libertatea, bogăţia, atunci am învăţat să visez, să am curaj, să construiesc şi mai ales atunci am învăţat să iubesc. Şi am învăţat astea de la Shakespeare şi Rousseau, Sebastian şi Minulescu, Melros-Place şi Beverly-Hills, de la Almodovar şi David Lynch, Jenna Jameson şi Smashing Pumpkins, de la Caesar şi Napoleon, Marco Polo şi Machiaveli şi câţi şi mai câţi.

The man Who Sold the World...
Din vreme în vreme, îmi place să mă întânesc cu acel tip ursuz cu ochi stralucitori şi părul vâlvoi; a devenit cu vremea instanţa mea, poate cea mai înaltă, deloc atacabilă. Îl mai întreb de una de alta şi mai ales dacă sunt bine, dacă îi place de mine aşa... pentru că uneori îmi mai fac şi eu griji.
L-am întrebat de exemplu la ultima întâlnire ce crede de mine aici, în a treia ţară unde am luat-o de la capăt şi unde când încep să mă încropesc, simultan cu împachetatul către o destinaţie nouă; ce crede de droai a de prieteni şi domnişoare de carton, pe care le-am lăsat pe acasă sau aiurea prin lume, fără să le dau un semn, ce crede de Asociaţia pe care am lăsat-o când putea să mă îmbogăţească şi să lucreze cu statul, ce crede de istoria pe care ca un câine de lupta am apărat-o permanent, ce crede de oameni puţini din jurul meu, de visele mele, de barca care stă să vină şi din ce în ce mai insistent: ce crede despre EA.
Ei bine despre EA întâi mi-a spus sfătos că am învăţat amandoi bine să o cautăm şi că a meritat al naibii de mult neastâmpărul, că ar fi fost o viaţă trăită în van fără ca buzele noastre să nu se fi atins. Mi-a mai spus că puteam rata orice, mai puţin acesta şi că da, undeva în nori, poate pentru toate lecţiile astea trăite, zeii mei barbari au fost darnici, generoşi şi au trimis poate pe cea mai de ispravă şi mai dragă fiică a lor.


La final însă, puştiul de 14 ani, lăsând deoparte sticla de spirt, mi-a zâmbit şi grav, ca niciodată, mi-a spus că trebuie să plece, pentru mult timp, departe... am încercat să protestez, să aflu detalii, când se întoarce, o adresă... M-a bătut însă pe umăr şi mi-a spus că am să mă descurc bine, că sunt bărbat şi ar fi ruşine să mă mai lungesc mult la taclale cu un adolescent care bea spirt...

La 12/13 ani depărtare de verile alea pline în care m-am născut, sunt bine, sunt înconjurat de prieteni frumoşi, locuiesc într-o casă albastră pe o stradă medievală, am aceeaşi familie periculos de iubitoare, fac bani (chiar dacă mai puţini ca în USA), scriu iar proiecte europene pentru tineri, mă pregătesc să duc istoria cu mine măcar încă pe atât, într-o lună încep cursuri de pilotaj marin şi yachting, sunt pe cale să îmi cumpăr trompetă, am părul mare şi creţ, sunt iarăşi slab, miros ceva mai bine, văd la fel de multe filme şi... iubesc, cu toată inima, ca un nebun.
După 12/13 ani nu mai vreau să cuceresc lumea, m-aş bucura să o pot salva, sau dacă nu, măcar să mă pot pierde în ea, bucuros că uneori primim ceea ce merităm şi că asta poate fi uneori chiar mai mult decât visele noastre au putut cuprinde...

P.S. Aşa au mai rămas cinci postări! 

...

16 comentarii:

  1. Vai, asta e chiar impresionant. E tare frumos ce ai scris tu aici, ma atrag "povestile" de genul asta tare mult!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Laura iti multumesc mult, ca intodeauna ma flatezi peste masura! :)

    Mutullica ma bucur ca ti-a placut, intr-un fel am scris pentru mine mai mult, dar pus aici, devine o poveste publica, pentru care daca cineva rupe cateva minute, sunt bucuros!
    Daca te-a mai si tinut pana la final, chiar ca ma bucur :)!

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) ma faci sa rad... asta ma duce cu gandul la multe si dintre toate imi amintesc de strigatul-urare a unui an intreg: Pana la Rasarit!

    RăspundețiȘtergere
  4. Razi, razi, eu vorbesc serios!:))
    Adevarul e ca si pe mine ma amuza:))pana la rasarit!

    RăspundețiȘtergere
  5. noi, scriitori de sorginte camilpretresciana, compunem si in ajun de bac, nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. sper sa nu o dau dinnou in bara [in cazul in care nu iti place Madame Herta Muler] - "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul" e lectura mea cea mai recenta si ce am citit la tine pe blog e un fel de continuare - in aceeasi nota, ma prinde o melancolie jenanta [mai ales ca scrii ca o sa mai fie doar 5 postari] - nu stiu ce am...

    RăspundețiȘtergere
  7. 5 postari?! atat?!

    eu plec edule maine si probabil n-am sa mai ajung sa-ti vad ultima postare sa-ti pot spune asta:

    calatoria ta a fost una SUPERBA, glorioasa, a fost una in care sunt mandra ca am participat [atat cat am putut]. calatoria ta este [pentru ca mereu va ramane pentru mine] ca o carte care-ti schimba viata, doar ca aceasta "CALATORIE A LUI HAIAWATHA" a avut un impact mai puternic asupra mea [si, ca urmare, poti vedea modificarile in postarile mele. din sadica si irascibila -> neutra -> fericita, mereu incercand sa vad partea plina a paharului [dansand prin casa:)):-$].

    am avut onoarea sa ma bucur de o prietenie ca a ta si sa-ti inteleg "I fear nothing. I am free". sa te ascult si sa-ti urmaresc umbra peste tot in blogosfera:)). de fapt, tu ai avut un mare impact asupra multor oameni! am trait odata cu postarile tale si am ajuns sa o iubesc si eu pe A.:P. stiu ca tu o iubesti, asa ca ai Binecuvantarea mea!

    daca tot e cu recomandatu' cartilor:)), iti spun sa citesti "Candidatii la fericire" de Ileana Vulpescu.

    umbra mea va mai colinda ceva timp pe danisiatat:))... m-am imprietenit cu aceasta copila. intamplator si surprinzator! era o vreme cand nu credeam s-o mai intalnesc vreodata...

    iar am scris un roman!:)) ai sa ma ierti tu si data aceasta. in principiu, eu zic ca am sa mai intru pana plec [maine:))], dar trebuia sa fac asta. trebuia sa fac aceasta pledoarie sentimentala si posibil patetica. scrisoarea mea de drum-bun-edule-in-continuare-in-calatoria-care-acum-e-doar-a-ta!!!

    SALUT!!! [si stiu ca doar tu poti vedea semnificatia acestui salut, care mi-a ramas "sigla proprie":))]

    P.s.: Nu uita ca a ramas sa ne intalnim peste 10 ani in Big Apple intr-o cafenea sa ne povestim viata de dupa aceasta rupere. FACI CINSTE!:))

    P.p.s.: recunosc si eu ca sunt cuprinsa de o ciudata melancolie...

    RăspundețiȘtergere
  8. S.T. Imi amintesc ca inainte de bacul meu, acum 1500 de ani eram destul de crispat, in ciuda unui soi tonic de a lua prostiile de genul asta :)
    Tie iti doresc inspiratie si cum spun pescari la Galati, evident pentru a imblanzi Zeitza Fortuna: Ma cac in plasa ta! :))
    Maine sunt in bac iarasi... cum spuneam :)

    Camilpetrescian e un termen bun... il desfac incet incet...

    Bartleby am incercat de 5 ori pana acum sa trec de inceputul cartii alea, am primit-o cadou de Craciun :D (ma dau mare), m-a invins de fiecare data... mi se intampla rar!

    Despre nostalgie... dap vor mai fi 5 note, dar ce note... acum incepem sa oferim, sa intoarcem, sa deschidem, sa explicam... pana acum s-a ademenit :)

    Si ca in cantecul lui Margineanu, fie si dupa cele 5 note "Jeana nu e moarta, Jeana se transforma..."

    RăspundețiȘtergere
  9. dani. tu esti unul din pariurile mele cu generatia ta, fara sa am un merit si faptul ca m-ai anticipat mereu a fost o surpriza si o permanenta confirmare ca lideri se nas nu se cresc!

    Imi e greu sa raspund acceptabil unor cuvinde si sentimente atat de navalnice si de frumoase, dar stiu bine ca Blogul asta mi-a adus macar o prietenie buna si mare, semn ca a meritat deja, iar cafeaua din New York de peste 10 ani e daca vrei siguranta ca virtualul, uneori optureaza glorios realul si il provoaca!

    Despre melancolie iar... bartleby o sa te strang de gat :)... e ultimul lucru pe care il vreau, dar care atunci cand raman singurel, cu lumina stinsa, ma maguleste... iertati-ma pentru ca sunt muritor :)

    Imi place ca ce e mai bun insa ramane sa vezi de acum dani.

    SALUT

    RăspundețiȘtergere
  10. foarte frumos,cu ineditul capturând ideile unui om liber.

    RăspundețiȘtergere
  11. http://danisiatat.blogspot.com/2010/06/la-dulcea-revedere.html - un post dedicat tie! [ce aiurea suna!]

    te iertam ca esti muritor, doar pentru ca stim ca zeii te-au primit de-a dreapta lor si nu indraznim sa-i contrazicem. plus ca iti meriti locul!

    de fiecare data distractia apare la sfarsitul petrecerii si se termina repede. insa ma incred in spusele tale, haiawatha, Edu, you free man!

    poti sa pariezi pe aceatsa prietenie!

    salut, edule! ma duc sa-mi fac bagajele. plec cu trenul de 21:37.

    P.s.: ce ma enervezi ca pleci din aceasta calatorie! ceea ce denota egoismul meu [nu degeaba imi zice "imsoselfishami" pe youtube:)) (stiu ca e gresit, mi-am dat seama dupa ce mi-am facut contul. inteligent, nu?)]:))

    P.p.s.: iti promit EU, danisiatat, ca am sa ajung SUS! si am sa ajung acolo SUS, fara sa uit ca sunt danisiatat, fara sa uit de unde am pornit, de la blogul meu bej [care si-a tot schimbat culorile], fara sa uit de aceasta prietenie si de toate celelalte, fara sa-mi pierd sufletul si fara sa alerg dupa bani si faima!

    cum ai spune chiar tu: e o Promisiune!!

    RăspundețiȘtergere
  12. PM multam de comentariu si ca regula a casei bine ai trecut prin Calatoria mea, chiar si asa pe final!

    dani. vacanta superba si dap "un post dedicat mie" suna naspa... stii ca nu ma descurc cu darurile nemeritate

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu stiu cum reusesti sa povestesti atat de frumos..

    RăspundețiȘtergere
  14. Halatel ai un nume fabulos si mor sa ti-l scriu :D

    Probabil de la sinceritate... multam de compliment oricum! :D

    Bine ai venit in Calatoria mea Halatel, asa obisnuiesc!

    RăspundețiȘtergere