haiawatha.blogspot.com Web analytics

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Montaigne Russe

Jersey Shore, sfârşit de septembrie 


Dragă Mişule, 
(răspuns târziu la rândurile de departe I şi II)


We knew that no one was going to do anything for us if we didn't do it on our own. We realized we had magic together. We used to call ourselves "The Two-Headed Monster." We had more power together than apart. We coud do shit.  
(Flea despre el şi Kiedis)
Rolling Stones 1138, 1 septembrie 2011

Zilele astea într-un efort pe cât de straniu pe atât de futil, încerc să înregistrez toamna, să o răpesc şi să o ascund adânc în inimă. Vreau să o am cu toate emoţiile, mirosurile şi atribute ei. De asta uneori umblu pe stradă ţinând ochii închişi, plonjând în toamnă, lăsând-o să mă învăluie, să mă ascundă sub fustele ei lungi şi colorate trist. 
Când în final bogata memorie a toamnei reuşeşte să se amestece cu frageda şi fragila ei realitate, de după un oblon vişiniu mirosul de castane proaspăt coapte începe să îmi atace simţurile, iar şcolarii somnoroşi şi întârziaţi aleargă grăbiţi pe Radu Negru, înspre şcoală. Atunci frunzele uscate pe care păşesc prind viaţă şi ca un covor al lui Aladin, mă poartă pe aleile blânde din Giardini Margherita, unde ceaţa caldă şi dulceagă de pe Lousberg face scut în jurul emoţiilor mele chinuite. 
toamnă germană
După colţ, Casa Veche mă aşteaptă cu perdele trase şi sunet de blues leneş, ca un bar clandestin din Prohibiţie... în clipa următoare mă surprind umblând cu tine vechi prieten, pe Domneasca udată bine; miroase a ploaie şi a tei, iar cafeaua de proiect, aia de 1 leu în pahar de plastic, ca de fiecare dată se varsă pe mâini.
Zilele astea împachetez pentru tropice... curând toamna şi cu atât mai mult iarna vor fi gonite din arhitectura existenţei mele. O vară s-a încheiat, o alta însă stă să înceapă şi simt că într-un fel întorc la spate mâna naturii, o fentez. Poate de aia mai mult ca oricând am senzaţia vie că trăiesc în afara lumii, că sunt un sucit, că ceva e anapoda la mine; nu mă mai satur de toamnă, dar suprim  zilele pănă la zbor cu o bucurie sinceră. 
toamnă italiană
Mă gândesc că într-un fel mereu am trăit în afara lumii, bunul meu amic, în exteriorul unei ordini fireşti; mereu am căutat extravaganţele existenţiale, uneori cu o aparentă plăcere masochistă, însă niciodată minţindu-ne. Încep să cred că poate tocmai asta e magia noastră, forţa noastră e taman suceala neordinară. 
Probabil de la început, de pe la Scaunele şi Gazeta Liceenilor am fost buni în a oferi oamenilor aşezaţi excursii în afara lumii la preţ de 1 leu. Şi ei ne-au urmat entuziaşti de fiecare dată, cu bucuria celor care într-un parc de distracţii se urcă în cel mai nou montagne russe... numai că  totul durează 4 minute. Poate că e bine, poate că e rău, oricum nu o putem lua decât ca pe un dat; aşa se face că zilele astea privesc ploaia ca pe o dezmierdare, ca pe un ultim tango şi continui să împachetez. 
toamnă americană
Spuneai odată că regele odată rege nu se mai poate ascunde, de asta în loc să mă înspăimânt scuip în sân şi asemeni blândei, dar totodată vajnicei noastre Elisabeta Rizea, fac cruce cu limba şi merg înainte. Aşa că în loc de Garden State, curând voi muta circul în Sunshine State! De acolo voi continua alături de tine, chiar dacă câteva mii de kilometri şi un Ocean ne despart, să bat cuie şi să prind şipci în Marel Montaine Russe.
Zâmbesc dragă Mişule, pentru că exact acum, scriindu-ţi, mi-am amintit de funicularul lui Zorba! 
Aşadar suntem bine Domnule!   

Al tău saltimbanc
şi prieten pentru totdeauna,
E. 
 
o piesă de la Domnişoara C. a cărei toamnă spaniolă 
ascunde măcar la fel de multe poveşti şi mistere:

...

7 comentarii:

  1. Am ascultat Jeff Buckley - "Lilac wine" in timp ce citeam postarea ta si asta a facut ca senzatia de toamna sa fie si mai pregnanta...cel mai aproape ma simt de toamna ta italiana - e rosie si calda, cu cer deschizator de drumuri, de parca se intoarce vara...

    RăspundețiȘtergere
  2. Am pus piesa in lista mea de piese dragi. Nu o stiam si multumesc pentru ea draga Corina... ca si Ms Cold universul asta imi da cate un pumn in cap (e de bine), care ma copleseste!

    O spun si pe asta: toamna e frumoasa oriune! Multumesc de vizita!

    RăspundețiȘtergere
  3. toamna ,toamna , vulpe roscata...

    http://windwhisperer.wordpress.com/2009/09/21/s-a-intamplat/
    ps,*lilac wine* is Nina Simone-Nina has done the best. There is nothing to do after... She is the queen.
    indian summer here !!!
    all the best !

    RăspundețiȘtergere
  4. WW e fantastic cum la distanta in timp, doi oameni care nu s-au cunoscut niciodata pot articula acelasi gen de perspectiva asupra unui lucru. Cum doua universuri se pot intalni in acelasi punct uneori!

    E foarte buna Nina Simone fireste, chiar e regina, dar si Jeff Buckley suna ok, are band bun... hai fii buna!
    De la Te Doors cu "Indian Summer" mi-am dorit sa simt asa ceva... ar merita scris odata despre indian summer/ul asta


    Laura ai dreptate... probabil e in toate, de fapt ea imi lipseste cel mai mult... probabil inca mai sunt in faza de negare a originilor si... am citit multe postari bune de acasa despre ea :D poate ca inca una ar fi pleonasm!
    Multumesc de vizita si urecheala!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bunule Edu,
    Citeam undeva zilele astea că timpul pe care îl petreci citind o carte sau iubind pe cineva, este un timp pe care îl răpești lumii. Acum, când îți este dat să trăiești toamna care a pus capăt tuturor toamnelor, mă gândesc într-una la excursiile de 1 leu în afara lumii (tot o formă de răpire a timpului ei) pe care le oferim constant și de multă vreme tuturor celor care ne stau în preajmă.
    Toamna asta care, ca si pe tine, ma plaseaza si pe mine intr-un loc altul decat cel in care ma aflu, toamna asta asadar face o plecaciune in fata viselor noastre care urca inca o treapta spre a deveni concrete. Tu iti pregatesti mutarea catre The Sunshine State (indiferent de ce spun, toti care stiu ce e aia iarna te invidiaza, incepand cu subsemnatul) si de acolo mai departe... Ca si pentru tine, toamnele inseamna pentru mine aproape intotdeauna reinceputuri. Asa se face ca am auzit astazi, la randul meu, pentru intaia oara locuri care vor au devenit posibile destinatii, care asteapta sa coboare de pe harta si sa se desfasoare in fata mea... Lashkar-gah sau Khartoum, Goderich, Panshir sau Kabul.
    Vise de 1 leu, bunul meu prieten. Am incercat in van sa traduc expresia asta... oricum ai spune-o, niciodata nu iese ca in romana. Vise traite cu fiecare consecinta a lor, cu fiecare schimbare, cu fiecare renuntare si, ca acum, cu fiecare plecare mai departe. Ascult din nou Boccherini, si imi inchipui timona invartindu-se in maini dibace si aruncand cap-compasul cu varful exact spre ochiul ciclonului, in mijlocul caruia daca reusesti să ajungi, se spune, ai parte de cea mai periculoasa si in acelasi timp protectiva stare de liniste.
    Inchei aici aceasta scurta depesa din Milano promitand sa revin curand cu randuri mai cuprinzatoare despre tot si toate, despre altii, despre noi...
    Al tau bun si etern prieten,
    Misu

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Misule greu imi pot aduna gandurile si idele sa iti raspund pe masura, mai ales in zilele astea atat de incarcate, dar stiu bine ca de ceva vreme geografia si limitele sunt mizele noastre imediate. Asa ca oricum s-ar zvarcoli divinitatea, destinul, sau simplul hazard, suntem bine si sfarsim cu siguranta tot intr-o insula pe plaja!

    RăspundețiȘtergere