haiawatha.blogspot.com Web analytics

joi, 17 martie 2011

Gente di mare...

- De unde eşti?
Mi-a fost adresată întrebarea asta de multe ori, în multe limbi, dar răspunsul mereu a fost acelaşi...

Libertatea
Cânt eram ciutan duminica ieşeam pe faleză cu toată familia. Mama mă îmbrăca întotdeauna în costumul cu Popeye marinarul, ăla cu pantaloni scurţi; plângeam de rupeam pământul dacă vroiam ceva, aşa că nu avea încotro. La mine acasă era un fel de rai capitalist în plin comunism, cu Pepsi-Cola, alune la cutie, ciocolată Milka şi  saci de portocale; dar nimic din toate astea, nu se compara cu amărâtul Brifcor băut pe Libertatea.
Libertatea (1930) iachtul regelui Carol al II-lea
Cum venea primăvara, vasul era împodobit cu steguleţe marinăreşti de sărbătoare şi se deschidea ca restaurant al proletariatul gălăţean. Ştiam că odată Libertatea fusese al unui rege şi stând  cu siropul în faţă, îmi imaginam că de pe la pupa va ieşi o mai ştiu eu ce prinţesă tristă. Cred că de asta mă şi ceream des la toaletă.  De fiecare dată alergam dus întors pe puntea elegantului iacht, până la pabord, unde se găsea cabina de baie. Nu s-a întâmplat niciodată, dar mereu am sperat că un căpitan îndrăzneţ va aprinde motoarele neostoite ale navei, va şuiera a plecare şi vom porni pe Dunăre, către Sulina şi mai departe către Constanţa, Bosfor şi Stmabul. Ştiam că magazia era plină de Brifcor şi îngheţată, lucru important când vine vorba de un voiaj atât de lung...

Cocuţa
Vara toate tinerele familii gălăţene, luau bacul şi traversau Dunărea, până pe malul dobrogean; mai erau şi unii care mergeau la Valuri, dar ăştia nu mi-au plăcut niciodată. În faţa Galaţiului, peste fluviu, era plaja Cocuţa şi pentru mine aceasta însemana paradisul. Acolo s-a pecetluit nunta mea cu apa, de atunci am înţeles că voi trăi pe uscat, dar că mă voi împlini abia pe mare.
De acolo, de la Cocuţa am şi prima amintire a copilăriei. Am intrat în apă cu fratemiu; ca un făcut însă, prin mulţimea de copii, m-am pierdut. Cum nu aveam frică de apă, sentiment mereu străin de altfel, am continuat să înaintez, până când am nimerit un prag şi dus am fost. Îmi amintesc că priveam de jur împrejur prin apă şi că era atât de frumos... asta până nu am mai putut respira. Ca în filme însă mână lui fratemiu, care speriat pe semene, începuse să mă caute, m-a prins de ciuf şi m-a tras la suprafaţă. Aş fi putut să nu mai fiu; dar Dunărea mi-a şoptit atunci că are alte planuri cu mine...

         
De asta şi pentru multe altele, de fiecare dată când cineva mă întreabă: de unde eşti? Răspund simplu: de la Dunăre!

P.S. În 1998 nava Libertatea, obiect de patrimoniu naţional, a fost vândută ilegal unei firme britanice. În prezent nava recondiţionată şi rebotezată Nahlin, funcţionează ca abarcaţiune de lux undeva pe mările nordului.

 

...

6 comentarii:

  1. eu nu stiu sa inot... dar ador marea!
    "de atunci am înţeles că voi trăi pe uscat, dar că mă voi împlini abia pe mare."
    mirificus, zic! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. niciodata nu avem o notiune despre: "unde este acasa, de unde suntem....", uite ca tu ai reusit sa dai o definitie acestui lucru, insa pentru mine acasa este acolo unde imi sunt amintirile... si sunt de acolo de unde am reusit sa-mi implinesc visurile.

    perfecta descrierea locurilor tale natale!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Teona pentru noi romanii, abia tarziu ajunsi la mare, ea a reusit foarte greu sa se immprime in sufletul nostru!
    Iubim mult muntele, dar despre mare, vbim doar ca destinatie estivala, asa ca ma bucur mult cand intalnesc iubirea pentru mare!
    Norocul meu e ca familia, prieteni, primele aventuri, literatura mea, toate isi au originea de o parte si de alta a Dunarii si prin extensie sunt aproape de mare, de apa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mada bine ai trecut prin Calatoria mea!

    E fireste o locatie geografica asta cu Dunarea, mai mult decat una afectiva! Multumesc pentru apreciere!

    RăspundețiȘtergere
  5. "Iubim mult muntele, dar despre mare, vbim doar ca destinatie estivala".
    pe 1 mai, primavara trecuta am mers la costinesti.
    mai mult m-am fript...ma enerva ca era atata lume pe plaja, si muzica aia data tare...am stat 2 zile si mi-am plans de mila ca vroiam la mangalia pe-o plaja goala unde sa aud valurile.
    nu suport aglomeratia la mare...parca-mi intra cineva cu bocancii in pat.:)) nu stiu cum sa formulez mai potrivit...plus ora(sunt in intarziere)
    inca nu am mers in alt anotimp decat vara sau primavara tarzie la mare...mi-as dori sa o vad si toamna sau iarna. neh...timp este.

    tie unde si cand place cel mai mult marea?

    RăspundețiȘtergere
  6. Marea si mai ales oceanul... oricand, vreau sa traiesc langa apa, sa fie viata mea!

    RăspundețiȘtergere