Nu mi-a plăcut niciodată să țin o muiere în frâu. Ce rost? La ce bun băi frate?
Nu am halit niciodată zidurile. Ce prostie! Ușor de sărit, ușor de șobolonit pe dedesupt!
Și mi-au plăcut și mai puțin lockdown-urile! Cum e asta că dacă stai acasă virusul stă acasă și el?
De dreapta sau de stânga, de republican sau de democrați, că e țeavă cu oxigen sau șosete pentru Tânărul Domn O, că e escargo sau supă de ceapă fără capac, tot ce e cu dop, cu graniță, cu fundiță la pantofi, ar treuie să fie infinit. Mama lui de Liiceanu cu despre limitele lui: că fără limite nu suntem nimic... uită-te la infinitul iubirii lui B.
 |
| VMFA Richmod - Gillis Van Tilborgh the Younger (1660s) sau gagiul cu telefon mobil în mână |
Cu toții am jucat atât de safe că nu mai găsești infinit zilele astea, nimic nu mai e fără ideologie, nici o gagică fără chiloți, nici o țară fără granițe, nici o pandemie fără Doctor Fauci, intersecție fără semafor sau melc fără cochilie.
De asta prefer să stau între ai mei 4 pereți, să beau exact o sticlă de vin pe zi... una și atat, să accept chiloții ca pe un dat și telfonul mobil ca pe treptunghiul care mă definește, în forma avansată 60 de secunde un filmuleț pe Tik Tok.
Departe sunt șiroaiele de vin ale Bologniei, piciorele nesfârșite ale Madamei B în jurul torsoului meu slăbănog, poveștile Iașului, cotlonitele poteci ale Germaniei, nisipurile parșive ale Floridei, curvele Orientului... fără grijă însă: există Tik Tok.
...
