Am plecat în lume cu 300 din ce mai buni marinari ai lumii, un distrugător și un arsenal bun pentru un mic război. Am navigat 51.000 mile marine, 241 de zile și jumate de glob. Sunt acasă acum și chiar dacă viața revine la normal, ceva pare schimbat. Ce anume însă?
Mi-am imaginat că să descoperi lumea îți trebuie un ghiozdan, jurnalul, broasca cu noroace, o hartă și biletul de tren. În ultimul an însă chibzuiala călătorului cumsecade s-a dus dracului.
 |
| ...de multe ori apusul și răsăritul arată la fel; ăsta cred că e un apus... |
Din Atena până în Bahrain și din Ierusalim până în Lisabona am venit dinspre mare cu detaliu de securitate, elicoptere, cu ambasadori și oficiali așteptând la mal. Veștile care veneau însă vorbeau despre războiul de acasă. Tot mai mult terorism, tot mai multă ură și intoleranță. Pokemoni invadau planeta.
Răspunsul nostru a fost să proiectăm și mai multă democrație. Am băut cât pentru toate 7 mări și am cheltuit cu generozitatea oamenilor care se duc să poarte război la capătul lumii. Barurile, hotelurile, mall-urile și cazinourile au fost în sărbătoare.
Dincolo de astea am făcut treabă bună în Golf, în Yemen și pe oriunde am umblat. Genul ăla de treabă care a meritat articole în NY Times și Washington Post.
Când te întorci după atâta timp impresia e că lumea a rămas exact acolo unde ai lăsat-o. Și totuși ceva e altfel!
...
