Cineva mi-a spus că nu e mod mai înţelept de a încheia frământarea unei zile, ca acela de a privi cerul. Să admir alcătuirea armonioasă a spaţiului şi să înţeleg că legi mai mari ca mine mută lucrurile în univers. Abia asta, spunea el degajat, e o cumsecade preocupare a unui om decent şi un semn al traiului său tihnit.
7:00 AM fără Ursă, dar cu Lună |
Tot mai des îmi propun să fac asta, semn probabil al grijilor care se înmulţesc; ori poate al anilor care reuşesc nu doar să mă îmbătrânească ci să mă facă şi cu un strop mai înţelept.
Aşa se face că aseară am descoperit, după 3 luni de holbari inimoase la astre, locul Ursei Mici pe cer. Fiind alte coordonate geografice, harta cerului chiar dacă aceiaşi, capătă aici o altă înclinaţie. Acum Ursa mea nu mai e în centrul bolţii cereşti, ci retrogradată aproape de pământ, spânzurată deasupra unor palmieri.
7:01 AM |
Nu ştiu dacă privitul stelelor îmi potoleşte frământările, dar ştiu că următoarele seri am de găsit Ursa Mare. Şi asta înainte de a-mi pune la treabă telescopul... ăla primit de Crăciun.
Vom reveni curând cu noi informaţii!
...