Româncele

Chiar şi departe de casă, continui să aud vorbindu-se la superlativ despre frumuseţea româncelor. 

Multă vreme am crezut că e doar un mit, dar când am auzit atâţia oameni în atâtea locuri laudându-mi compatrioatele, m-am văzut obligat măcar să iau în calcul ideea. Numai că din clipa aia mă tot frământ să aflu explicaţia, motivul: de ce româncele sunt considerate foarte frumoase?

O explicaţie anemică o găsisem în diversitatea genetică a poporului român, în mixul de populaţii şi de teme rasiale care au vânturat mii de ani plaiul carpatin.  Puţin de ici, puţin de colo s-au ales domniţe oacheşe... mă gândeam eu ca Moromete.

Asta până azi, când singur pe el ca orice britanic de rasă, B. mi-a spus că frumuseţea femeilor  spune mult de fapt despre selectivitatea bărbatului român.

Vasăzică nu ele, ci noi suntem răspunzători...
Ce să mai, am clipit şi m-am fâstâcit la auzul complimentului, aşa cum s-ar îmbujora o adolescentă la o privire aruncată de un bărbat frumos pe sâni ei abia înmuguriţi. Brusc România îmi devenise mai simpatică!

...

Stuffed Peppers

La Ocean Oasis s-a pregătit luni o cină specială. Betsy a gătit printre altele stuffed peppers, adică ardei umpluţi. Chiar dacă puţin diferiţi, ardeii ne-au făcut să ne gândim la casă şi la mamele noastre.
Pentru românii a fost şi mai greu pentru că s-a făcut şi zacuscă. Unele fete aveau ochi umezi, dar noi băieţii ne-am ţinut tari şi le-am făcut repede să râdă, să uite. 

Eu de dimineaţă a trebuit să ornez tortul. Pentru că sunt prea multe naţii, am ales să fac steagul Americii din căpşuni şi coacăze.

...

Flutură în vânt...

Zilele astea am văzut Tramsformers: Dark of the Moon (3D), probabil cel mai prost film parcurs de mine până acum. La final Optimus Prime vasăzică robotul-camion, şef al maşinăriilor prietenoase ţine un discurs sentenţial... având fireşte pe fundal desfăşurat un splendid steag american.

Coconul Optimus Prime (camion în viaţa civilă)

Filmul idiot, însă scena m-a făcut să mă gândesc că America nu e de fapt realitatea de fiecare zi, nu e doar o ţară.
America e o idee şi încă una importantă, un vis format din vise mai mici, care parafrazându-l pe Delavrancea nu e a trecutului, nu e nici a prezentului şi cu siguranţă nu e a zilei de mâine. America e pur şi simplu viitorul şi pentru asta aparţine în exclusivitate copiilor care cu Optimus Prime în mână, cel cumpărat cu sacrificii de părinţi, se emoţionează auzind discursul şi văzând steagul fluturând. Toate astea independent de naţionalitatea puştiului. 

Aşa se face că numai eu şi Louis am rămas treji tot filmul, el însă pentru că de mic e un mare fan. Restul găştii noastre internaţionale a dormit la propriu în scaun, după prima jumătate de oră. Au fost treziţi însă la final de aplauzele restului sălii, semn că ceva fundamental le-a scăpat.

...

4 iulie

Magazinul meu preferat e în sărbătoare:

...