haiawatha.blogspot.com Web analytics

vineri, 7 mai 2010

Povestea lui Gheltz


Mahalaua Vadului
Când ajungi în Galaţi, trebuie neapărat de pe Domnească, cum treci de complexul studenţesc, să faci prima la dreapta, pe lângă benzinărie. Acolo o să descoperi, revărsată pe multe străduţe şi alei ce se deschid către Brateş şi Prut: Mahalaua Vadu' Ungurului. Despre ce o face mahala, despre amestecul straniu de urban interbelic şi rural, la doar 5 minute de centru şi despre cum civilizaţia, asfaltul şi prosperitatea pot distruge o cultură, e mult de spus şi cere o dezvoltare independentă...

Dicolo de pitorescul spaţiului însă, acolo trăieşte bunicămea... încă. Bunicămea s-a născut în 1916, aşa că a adunat un amar de ani, pe care dacă o întrebi, mereu îi număr cu 5 mai puţin. Ei bine, dacă Vadu' Ungurului e mahala, bunicămea e prin excelenţă mahalagioaică: înşiră pomenile şi mormântările cu bucuria unui adolescent care merge la discotecă, e datoare vândută la 5 zile după pensie, formează în jurul ei pâlcuri de surate bârfitoare şi transformă chiar şi mersul la pâine (pentru că merge al naibii de mult şi repede) într-o escapadă de jumătate de zi.
Domnişoara Florica (1938)
Bunicămea are în mahala prietenii vechi şi duşmănii de moarte, vendete persoanale şi interese ascunse; bunicămea lipseşte regulat nopţile, nu se dă la o parte de la un pahar de coniac şi e bisericoasă, chiar dacă atunci când o întrebi spune că sufletul e un abur şi că nimeni nu s-a întors să spună. Mai mult, bunicămea e femeia de 90 şi ceva care nu are haine pentru moarte şi nici nu se gândeşte să cumpere. Bunicămea e pentru cartier Madam Florica, chiar dacă o cheamă Eufrosina şi în linii mari e analfabetă.


Madam Florica
Bunicămea l-a îngropat pe bunicămiu acum 13 ani. De atunci niciodată nu a mers la cimitir şi nici nu intenţionează; pomeni nu i-a făcut şi cam tot ce a atins şi iubit el, a înstrăinat la cel mult câteva săptămâni după. Bunicămea mereu a spus că nu l-a iubit şi că a fost salteaua lui, că ea a fost frumoasă ca o actriţă şi că se omorau bărbaţi pentru ea; oricum merita altceva. Bunicămea întotdeauna a privit gospodăria ca pe o puşcărie şi pe copii ei ca pe o penitenţă de care merită să se descotorosească; bunicămea dincolo de toate astea, e o persoană agreabilă, care te poate descoase cu tact şi îţi poate povestii cu bucurie cât de mult a suferit ea sub dictatura Nebunului (a se citi bunicămiu). Dincolo de asta bunicămea nu are poveste; sau aşa credeam.

Bunicul meu P.. (1940)

Ştiam că s-a luat cu bunicămiu pentru că era un rus cu bani şi prăvălii, un bărbat fabulos de 1.90 şi ceva, temut, admirat, iubit, respectat, care a iubito ca un prost, dar care niciodată nu a fost iertat pentru asta... 66 de ani; până a murit.

Gheltz... Gheltz... Gheltz...
Acum câţiva ani, bunicămea privindu-mă cum vorbeam la telefon cu mai ştiu eu cine, a izbucnit în plâns. Am lăsat naibii telefonul şi am stat cu ea, am ascultat-o. Atunci, pentru prima dată, unul din familia noastră a aflat Povestea lui Gheltz.
Gheltz în perioada interbelică, era un tânăr evreu sărac, ca mulţi alţi, orfan de tată, cu două surori; eram muncitor şi onest, amorezat straşnic de Florica o fată tot săracă, dar al naibii de frumoasă. Din puţinul lui îi făcea cadouri, îi oferea flori şi o purta pe la balurile muncitoreşti, sioniste, sau de cartier. Florica îl iubea al naibii pentru toate astea, dar mai ales pentru că împreună căştiga coroniţa de Regină Balului... negreşit.
Numai că Gheltz a plecat la armată... 3 ani. Între timp a apărut bunicămiu, băgat pe gât de mama ei... şi ea, Florica, a zis DA. Aşa s-a pogorât blestemul asupra lor.
Cu venirea comuniştilor bunicămiu a sărăcit, iar Gheltz a emigrat ca orice evreu în Statele Unite, unde probabil s-a chivernisit binişor. De atunci, sunt sigur că de câte ori se priveşte în oglindă, bunicămea se vede cu o coroniţă în cap. Se face însă că DA-ul ăsta al ei a însemnat un iad măcar pentru copii ei, pentru bunicămiu, Gheltz, nevasta ăstuia, copii lor şi câţi alţi în plus, dar în primul rând pentru ea, pentru Florica... un iad pentru că ea, din prostie, sau dintr-un pragmatism îndoielnic, a decis prost.

Scurtă încheiere
Am spus Povestea lui Gheltz pentru că sub alt nume, o văd reprodusă în viaţa multor oameni nefericiţi, trişti, banali şi în general în orice fericire livrată sec, sub masca unei familii, a unor copii nevinovaţi şi însoţită de cele mai multe ori de o stupidă prosperitate... Frica de fericire, prostia şi pragmatismul, într-o formă sau alta face mai mult rău decât 1000 de războiaie mondiale. Aşa că, ar fi bine cred, mai devreme sau mai târziu, să forţăm destinul, să riscăm şi măcar să eşuăm, dar să eşum încercând să fim fericiţi.
Povestea lui Gheltz e până la urmă povestea marilor iubiri irosite pentru nimic şi dacă vreţi un advertisment: nu lăsaţi Gheltzi să vă scape!


P.S. În vremea războiului, chiar dacă i-a supravieţuit, Gheltz s-a văzut de partea victimelor acestei monstruase construcţii, în vreme ce bunicămiu se afla în cealaltă tabără ca lider legionar (aşa cum am aflat din dosarul de urmărit al fostei Securităţi comuniste); după război însă poziţiile aveau să schimbe iute. La distanţă de aproape 70 de ani, poate ca o compensare, mi-am ales ca spaţiu de cercetare, studiile ebraice şi istoria recentă a evreilor.

...

29 de comentarii:

  1. Prima parte mi-a placut la culme.As fi vrut sa nu se mai termine.

    "care a iubit-o ca un prost, dar care niciodată nu a fost iertat pentru asta... 66 de ani; până a murit."

    RăspundețiȘtergere
  2. badafly multumesc mult, din pacate prima parte care ti-a placut, e ca sa o pot spune pe a II-a.

    Bine ai trecut pe aici :)!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mahalaua si povestile ei imi aduc aminte de cartierul-mahala in care s-a nascut si a trait o buna perioada a vietii bunica mea, in Brailita daca stii unde e.

    RăspundețiȘtergere
  4. impresionant!:)
    povestea asta imi aduce de cateva romane citite mai demult. nu stiu cat de mult avea de ales femeile din perioada aceea, cel putin o mare parte din ele. ce speranta sa mai fi avut "madam Florica" atunci cand Gheltz a plecat la razboi? razboiul e cea mai groaznica despartire, asa cred.

    RăspundețiȘtergere
  5. Alexandros sigur ca stiu unde e Braila si ca cunosc vreo doua din povestile ei... intr-adevar iata o alta asemenea mahala, un al astfel de microcosmos!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Mutullica, iti multumesc mai intai de acel "impresionant" si trebuie sa spun ca nu era vorba de razboi in cazul lui ci doar de armata, sa intamplat asta pana in razboi, dar nu schimba mult situatia asa cum spui bine.

    Dincolo de asta nu m-as grabi niciodata sa exonerez femeile, sau barbati chiar de vina de a nu se lupta pentru fericirea lor! Prea repede iertam faptele lor si prea repede oferim circumstante in general. Bunicamea ramene o femeie vinovata indiferent de epoca.

    Stiu povestea unui cuplu, unde el a fost luat prizonier de rusi in timpul razboiului si a stat in Siberia 15-20 de ani fara sa stie acasa ca mai traia, sau alte detalii. Ea intre timp s-a recasatorit (avea un copil de crescut, dar putem discuta), dar atunci cand a reaparut sotul ei, iubirea ei, cand a aflat ca traieste, a lasat totul si l-a asteptat in gara libera, in genunchi, plangand. Cel intors nu mai era decat o epava, cum altfel sa te intorci din Siberia, dar sunt sigur ca nu conta si femeie aia nu a ars in nici un iad de pe pamant sau din cer!
    Daca are vreo relevanta, o sa spun si despre ce cuplu e vorba!

    RăspundețiȘtergere
  7. uite ca am mai aflat cateceva..multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  8. si eu merg la un curs de mistica ebraica si sunt fascinata.

    in rest, imi place scriitura, suculenta frazelor, frumos frumos..

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi se pare cel mai interesant blog pe care l-am citit pana acum, asta si pt ca exprima o poveste de viata reala, dar si datorita modului in care a fost expusa.
    Eu sunt atrasa de aceste povesti de iubire care dureaza intreaga viata. E o replica indrazneata la stupida idee ca 'iubirea dureaza 3 ani'.
    In general femeile foarte frumoase si cu un maaare succes la barbati, poarta in ele o mandrie incomensurabila, dar si gandul ca fericirea e un drept care li se cuvine (la fel si iubirea). Din pacate, nu iau intotdeauna cele mai bune decizii...

    RăspundețiȘtergere
  10. Si asa e: Nu-l lasa pe Gheltz sa-ti scape!

    RăspundețiȘtergere
  11. m-ai prins cu "Bang Bang"... ai auzit-o cantata de Lisa Ekdahl? foarte fain.
    despre text... imi place! daca nu relatai totul asa de frumos, ti-as fi comentat, probabil, seaca, nemultumita, scortoasa si plina de ghimpi ca e o povestire banala. insa imi place cum tratezi tu subiectul. imi place ca ii condamni pe cei care isi omoara fericirea, care nu traiesc clipa si sunt total si complet de acord!
    "Frica de fericire, prostia şi pragmatismul, într-o formă sau alta face mai mult rău decât 1000 de războiaie mondiale. Aşa că, ar fi bine cred, mai devreme sau mai târziu, să forţăm destinul, să riscăm şi măcar să eşuăm, dar să eşum încercând să fim fericiţi." - foarte, foarte fain!
    cat despre iubirea luata prizoniera in Siberia, imi place mult!

    RăspundețiȘtergere
  12. si... daca ar fi, poate, un moment in care as fi tentata sa spun superb, ar fi atunci cand te citesc. [si nu e vreo linguseala din-aia stupida, garantez!]... doar stii cat de revoltata sunt impotriva "superb"-ului, si cu ocazia asta am descoperit motivul: putine lucruri merita un "superb" pe bune si, totusi, "superb"-ul e prea des folosit!
    siii, nu in ultimul rand: SALUT!!

    RăspundețiȘtergere
  13. inteleg, nu stiu de ce am scris de razboi cand scrie mai sus clar de armata, greseala mea. poate ai dreptate, avand in vedere iertarea.
    uite, inca ceva gresit, inteleg ca femeia l'a iubit pe barbatul d-plecat in Siberia, insa, faptul ca a renuntat la familie, si ma refer aici in special la copil, este ceva de neiertat.

    RăspundețiȘtergere
  14. eu una ador tot ce e legat de razboi, Rusia...
    bunicul tau e un om "al naibii". Si eu m-as fi indragostit de el.
    insa...ceea ce ma uimeste pe mine e: cum poti sta langa un om care iti face viata un iad? pentru mine e inca un mister

    RăspundețiȘtergere
  15. kid4ever bine ai venit in Calatoria mea si cu mare placere! :)


    barleby mistica iudaica!? caballa!? o sa te cucereasca, e foarte sofisticata, foarte ermetica is si eu curios ce si cum :)
    (am vazut Nostalghia si cum altfel decat seara, cu tigari, cola si tarie, in Italia, cu Misu)

    RăspundețiȘtergere
  16. Laura multumesc, ma coplesesti ca de fiecare data! Despre dragostea care dureaza 3 ani... se prea poate, mai putin una imi place sa cred... ultima :))

    dani pentru "Superbul" asta venit de la tine inrosesc putin, tocmai pentru ai scris ce ai scris despre el, si nu pot decat sa iti multumesc! Astept linkul cu bang bang, ptr. ca nu am putut sa gasesc pesa!

    RăspundețiȘtergere
  17. Mutullica ma pui cu picioarele pe pamant intr-un fel si pentru asta iti multumesc! In alt fel cred ca un copil creste mai bine atunci cand cei de langa el sunt fericiti; de multe ori devine insa paravan pentru o sumedenie de lasitati!

    RăspundețiȘtergere
  18. JJ pentru mine Rusia e la fel, al naibii de importanta, numele meu e POPOV, jumate din familia mea e acolo si mereu nu am putut decat sa rezonez cu "Universul Rus"... cum ma adun, promit sa dau un text gasit de un prieten bun al meu despre toata galaxia asta!

    Despre persoaele astea ingenuncheate, nu stiu, iadul ma gandesc ca e facut mai ales de deciziile lor, dar dincolo de asta... nic eu nu imi pot explica!
    Sa ii ia dracu oricum :))

    RăspundețiȘtergere
  19. Ah ce frumos! pe toate lucrurile le faci cum trebuie.A vedea Nostalgia in Italia e seducator, si chiar daca nu spui cat de mult ti-a placut, sigur nu ti-a displacut, macar tinand cont de context si de prezenta prietenului tau...as sa fac cuvintele sa te imbratiseze, fara teama de patetism, oricum ma ademenesti.

    RăspundețiȘtergere
  20. vai, edu!!! rusine mie! melodia este cantata superb de Nancy Sinatra :">! link-ul este urmatorul: http://www.youtube.com/watch?v=T5Xl0Qry-hA scuzele mele pentru eroare si pentru timpul pierdut pentru a gasi melodia. in schimb imi mentin cauza: cantata de ea, melodia e foarte faina! sorry again!
    salut!

    RăspundețiȘtergere
  21. P.s.: "superb"-ul e intentionat pus!:)
    P.p.s.: trebuia sa fie scris "clauza" nu "cauza". :))
    sa ai o zi smechera;)!

    RăspundețiȘtergere
  22. Ai foarte mare dreptate, armonia in familie ajuta mult la cresterea corecta a copilului, insa ma gandeam ca familia, in cazul asta, a fost parasita de tot, ceea ce nu este normal.

    RăspundețiȘtergere
  23. bartleby a fost o pura intamplare, nimic programat, o aliniere a planetelor. Oricum promit sa vorbesc pe indelete despre toate astea, dar pana atunci, trimit si eu hoarda de cuvinte sa te imbratiseze si sa iti multumeasca!
    Oricum, dupa film am sarit pe blogul tau sa ne lamurim :d

    RăspundețiȘtergere
  24. dani sigur ca stiu varianta clasica, dar e era putin prea plangagioasa si prea putin agresiva :) in plus nu avea chitara!

    Mutullica am inteles ce vrei sa spui, nu era vorba de a lasa si copilul ci doar relatia gresita; oricum imi place hotararea ta de a apara cauze si in multe puncte ai dreptate!

    RăspundețiȘtergere
  25. de acord :) chitara e piesa de rezistenta si, acum cand le ascult prin comparatie, imi dau seama ca e mult mai expresiva de la Raconteurs! deci ai dreptate!
    salut! si astept postul despre CatPower:-W

    RăspundețiȘtergere
  26. dani doua interpretari diferite, amandoua bune, diferite ca impact... :) iata un frumos armistitiu!

    Mutullica amandoi ne-am inteles cred unul pe altul si asta e iarasi un frumos armistitiu! :))

    RăspundețiȘtergere