Loved by many, hated by none...
După ce vei reuşi să te bucuri de Adriatica, să zăreşti coastele Siciliei, să te pierzi pe canalele Veneţiei, să admire goticul Milanez şi miracolele Pisei, după ce vei fi copleşit de renaşterea florentină şi vei păşi pe străzile Pompeiului, ei bine după ce vei vedea şi Roma cea plină de coline şi dichis, abia atunci vei putea descoperi în inima Italiei, la intersecţia acestor minuni ale lumii: Bologna.
Ca o mamă bună, oraşul te va strange la piept, te va ascunde sub porticele sale infinite, te va ospăta pantagruelic şi îţi va turna bucuroasă un veritabil labrusco modenez, neapărat răcit bine. Iar dacă toate astea nu ţi-or fi pe plac, te vei putea refugia în multele biblioteci, cafenele, tratorii, librării, biserici, baruri, teatre şi parcuri. În oricare din locurile astea vei da de oameni vii şi blânzi, veniţi din toate cele patru zări, precum harnicele albine, atraşi de butoiul fabulous de cunoaştere al celei mai vechi Universităţi din lume.
You look at the world with a smiling eye
And laugh at the devil as his train rolls by...
Iar dacă vei trece de zidurile medieval ale oraşului venind dinspre sud, nu poţi rata acea străduţă dominată imperial de un motan alb-gălbui şi de un ireal arbore de liliac. Pe Via degli Angeli ai să găseşti de dragul Fridei, o casă cu pereţi de culoarea Mediteranei, tavanul de lemn tânăr şi uşile cărămizii mereu deschise; o casă cu obloane verzi de lemn greu şi cănile pline de cafea. Acolo îţi vei trage sufletul, lăsând deoparte sandalele greu încercate şi toiagul de peregrin. Acolo vei uita destinaţia şi pentru o vreme te vei simţi ocrotit şi cuminte, aşa cum doar într-un han ţinut bine o mai poţi face.
În casa de pe Strada Îngerilor vei avea parte de aşternuturi proaspete, multă poezie, muzică cumsecade, cola cu gheaţă, mâncăruri baroce şi mai ales de inimă bună. Asta fie şi pentru că vreodată, când Sfântul Petru şi Dumnezeu, pe care nimeni nu vrea să îi mânie, se vor întoarce pe Pământ, ar putea poposi aici sub masca unor rătăcitori.
Not a care in the world not a worry in sight
Everything’s going to be all right
Şi dacă vă întrebaţi de unde ştiu toate astea, e pentru că ziua voi fi una din cele două gazde bune care încing flăcările aragazului, iar seara, precum profeţii în bezna necunoaşterii, vor lumina calea către cele mai decadente, zgomotoase şi aglomerate bodegi ale fastuoasei Bolognii. Iar când spre dimineaţă, rebegiţi şi chinuiţi de remuşcări tonice, vom merge prin inima oraşului şi vom simţi miros de liliac, vom şti că în sfârşit suntem acasă… măcar pentru o vreme.
...
