Hoţomănii

Priveşte-mă în ochi, mi-a spus, nu înceta nicio clipă să mă priveşti în ochi, altfel nu mă pot opri la timp şi murim.

lui CTP în Copilul Pur 
de către frageda domniţă japoneză Jun Ko

o melodie şterpelită de la Scoifulici:

 

...

Si me das a elegir

Si me das a elegir/ Entre tú y la gloria/ Pa que hable la historia de mi/ 

Por los siglos/ Si me das a elegir/ Me quedo contigo

Manu Chao - Me Quedo

Comnunismul e rău, iar fascismul e şi mai rău. Regimurile extremiste sunt rele în general, iar doctrinele lor sunt doar o mască al aceluiaşi monstru: al dictaturii şi al lipsei de libertate. Asta e o constantă istorică şi totuşi...

I. Anul trecut din dosarul făcut de Securitate, am aflat că bunicul din partea tatălui a fost unul din liderii legionari importanţi din Galaţi, şef de cuib şi participant la câteva dubioase întâlniri naţionale. Pentru jumătate de an însă, cât au fost la conducere legionari şi încă un an cât a luptat în Uniunea Sovietică, a suferit următorii 25. 

De la celălalt bunic am medalie şi certificat semnat de Gheorghiu Dej, plus carnetul de student al Academiei Ştefan Gheorghiu, principalul instrument de pregătire al politrucilor.

E important pentru că acum, cu un bunic fascist şi unul comunist, cel puţin nu pot fi acuzat de partizanat. Cum să alegi când amândoi erau tineri, amândoi vroiau să facă lucruri bune, să schimbe lumea, să o îndrepte. Amândoi au ales o idee şi au luptat pentru ea... şi în final amândoi au greşit. 

Amândoi şi-au văzut în timpul vieţii cauzele năruite, vieţile copiilor ciunţite... pentru ca în final să îşi vadă nepoţii fugind de lumea construită de ei.

un comunist cântă despre dragoste:

II. De câţiva ani sunt oarecum comod cu istoria ambelor mişcări şi mai ales cu biografiile câtorva lideri. Şi totuşi nu mă dumiresc cum tânărul medic Che Guevara ajunge să moară în Bolivia pentru cauza comunistă, sau cum splendida noastră elită interbelică, în frunte cu Cioran şi Eliade, ajunge să sprijine mişcarea fascistă. Îmi e greu să înţeleg cum naţiunea germană, una educată, prosperă şi cu o istorie verticală, a căzut pradă nazismului; dar peste putinţă să înţeleg ce i-a adus pe Panait Istrati, Camus şi Manu Chao în tabăra marxistă.

Dar noi ce am fi făcut! Într-o lume în plin război mondial, în plină criză, în care totul îşi pierdea sensul, şi în care absurdul devenea logică: eu ce aş fi ales... voi ce aţi fi ales?

Acum când lumea pare să o ia din nou razna, când locuri sigure ca Norvegia sunt lovite de veninul rasismului, iar problema lumii e cine va conduce Korea nucleară, eu aleg să mă aşez la umbră. Aleg să îmi desfac o cola rece şi să mulţumesc lumii că mi l-a oferit pe Jim Morrison, Zorba Grecul şi  Isusul ăla hipiot, înaintea lui Lenin, Hitler şi Mao! Apoi deschid Jurnalul pe Motocicletă a lui Guevara şi realizez că pentru adevărata revoluţie, pentru Woodstock... sărmanul mai avea de aşteptat doar 2 ani!

P.S. Aş da multe să fiu acum în metroul lui Ceauşescu! Să merg către ceva, să fug poate de altceva, să închid ochii şi să uit că oricât m-aş deghiza, nu sunt decât o babă comunistă!

http://lyricstranslate.com

...

http://lyricstranslate.com...

Wrong Things

There we understood that our vocation, our true vocation, was to move for eternity along the roads  and seas of the world. Always curious, looking into everything that came before our eyes, sniffing out each corner but only ever faintly - not setting down roots in any land or staying long enough to see the substratum of things; the outer limits would suffice.

Ernesto Che Guevara - "The Motocycle Diaries"

I miss you good old friend, I miss Italy and the way she knew to give herself to us! Sometimes reading you, I even miss myself...
But we both know that the roads, the seas, and even some folks are asking for us. So maybe now it's close again that right time to do, what some flat people might call: wrong things!

thanks to DM:

...

Tiramisu

În Mica Italie în care trăiesc de ceva timp, am aflat denumirea acelei senzaţii, a iubirii în care te pierzi, a călătoriilor în care arunci harta, a construcţiilor ingineresc năruite... a direcţiilor revelate. Şi aşa cum numai europeni sudici pot oferi definiţii, aceasta vine sub forma unei prăjituri, a unui desert, unul toscan cu nume de stare, de fericire... o fericire pe care cred că am trăit-o şi eu cândva şi pe care niciodată nu am încetat să o caut: Tiramisu (Aruncă-mă în sus!).   

Sunt clipe când tot ce ai de făcut e să închizi ochii, să mergi pe mâna destinului şi să spui mulţumesc. Dacă nu ai face asta, seniorul meu amic Mike te-ar avertiza: God can squeeze your balls in a second!

Casa de vacanţă a lui Dumnezeu

 ...