Trei zile de ploaie tropicală, cu fulgere mari şi 30 de grade. Multă linişte în aşteptarea sezonului, a celor din nord alungaţi de iarnă şi normalitate. Se curăţă palmieri, se repară drumurile oricum impecabile, se spală yachturile.
Pe la colţuri, ai locului îşi frecă mâinile şi bârfesc muşterii ce stau să vină. Într-o lună locul va redeveni tărâmul făgăduinţei, raiul celor 1%, a prea-bogaţilor lumii.
Pe la colţuri, ai locului îşi frecă mâinile şi bârfesc muşterii ce stau să vină. Într-o lună locul va redeveni tărâmul făgăduinţei, raiul celor 1%, a prea-bogaţilor lumii.
Eu ascult Roy Orbison, lucru rar de altfel ca florile de cactus. Mă pune pe gânduri, mă poartă departe în anii '50, poate început de '60, atunci când lumea nu mai avea nici o grijă. Sfârşitul lumii abia avusese loc, Hitler dispăruse, iar oameni zburau în spaţiu.
Se plângea şi se suferea naiv, doar din dragoste... superb:
Se plângea şi se suferea naiv, doar din dragoste... superb:
...
Ciudat de frumos:)! Descrii o lume care parca a disparut de foarte mult timp si totusi o readuci la viata!
RăspundețiȘtergereMultumesc tare mult, esti buna cu mine, ma rasfeti!
RăspundețiȘtergere:)) Defapt sunt sincera!Imi exprim parerea la ce citesc dupa cum simt si dupa ce mesaj mi-a transmis autorul "articolului respectiv" :D !
RăspundețiȘtergerehihi! aceeasi surprindere si din partea mea, desi stiam de mai demult ca asculti muzica faina..
RăspundețiȘtergereo toamna tropicala
RăspundețiȘtergereTeona multumesc tare :)), fain raspuns... chiar daca Roy Orbison nu e John Lennon!
RăspundețiȘtergereMada acum imi dau seama ca poate asa trebuia sa se cheme postarea!
>:D<
RăspundețiȘtergere