Broscuţele ţestoase
Pentru marile popoare ale lumii, cele vechi de mii de ani, noţiunea de patrie are cel puţin două nuanţe. La evrei, greci, sau chinezi diaspora uneori devine al doilea centru al universului lor.
Aşa se face că sărbătorile chinezeşti sunt la fel de efervescente în Shanghai ca în chinatownul din Toronto, bisericile ortodoxe din Chicago rivalizează în splendoare cu cele din Salonic, iar alături de Jerusalim, New Yorkul sau Londra pot fi socotite liniştit noile capitale ale Israelului.
Pentru marile popoare ale lumii, cele vechi de mii de ani, noţiunea de patrie are cel puţin două nuanţe. La evrei, greci, sau chinezi diaspora uneori devine al doilea centru al universului lor.
Aşa se face că sărbătorile chinezeşti sunt la fel de efervescente în Shanghai ca în chinatownul din Toronto, bisericile ortodoxe din Chicago rivalizează în splendoare cu cele din Salonic, iar alături de Jerusalim, New Yorkul sau Londra pot fi socotite liniştit noile capitale ale Israelului.
Broasca Mea Călătoare: model şi muză |
De vină e poate faptul că fiecare dintre ei poartă o patrie în ghiozdan, exact ca broaştele ţestoase cu ale lor case purtate în spinare.
Naufragiaţii
Privind de departe România, mulţimea de prieteni şi rude plecaţi de acolo, dar şi ceilalţi rămaşi, nu pot să nu observ opusul aceluiaşi fenomen. Atât de uşor ne integram, ne lăsăm cuceriţi de minunile lumii, de farmecul altor culturi, încât ne risipim în marele ocean al existenţelor dezrădăcinate, fără ancore şi fără hărţi de întoarcere.
Dar mai ales atât de aspru de judecăm, încât cei plecaţi devin simpli trădători, iar cei rămaşi nimic altceva decât laşi. Niciunii nu sunt demni de respectul celorlalţi, în aşa măsură încât primii îşi pierd definitiv patria, iar cei din urmă şansa unui al doilea cal la căruţă, poate chiar al celui de-al doilea membru esenţial sprijinului.
Toate astea se petrec chiar dacă ştim că Herta Muler şi Eliade, Brancuşi sau Enescu au reuşit să se impună şi pentru că erau în marile capitale culturale ale lumii.
În timp ce 20 de milioane de români sunt prizonieri în România, cu un sentiment de reală claustrofobie, alţi 6-7 milioane navighează fără direcţie, conştienţi că acasă a dispărut pentru totdeauna.
"Willson the Volleyball" naufragiind din nou |
În timp ce 20 de milioane de români sunt prizonieri în România, cu un sentiment de reală claustrofobie, alţi 6-7 milioane navighează fără direcţie, conştienţi că acasă a dispărut pentru totdeauna.
muzică primită de acasă, de la buna A:
...
Naspa daca ai pus-o pe Herta Muller langa Brancusi, Eliade si Cioran...
RăspundețiȘtergereCat despre sentimentul de claustrofobie, draga Edu, nu poti generaliza, pentru ca asta nu tine de Tara, ci de "Patria Interioara" a fiecarui om.
Poti fi fericit oriunde in lume, dar fara aceata impacare cu "Tara", e imposibil...
David pentru mine Herta Muler chiar este acolo si nu vad de ce nu ar fi. Cel mai aporpiat caz de ea este cel al lui Eugen Ionesco... ea insa spre deosebire de el, nu a renegat Romania!
RăspundețiȘtergereFireste ca am folosit tuse groase si am sarit peste exceptii, am pornit insa de la o idee simpla: felul in care unele popoare pot functiona in acord cu diaspora, ca doi cai la caruta.
Si deloc intamplator am ales 3 popoare total diferite geografic, demografic si cultural.
Da? Nu! Da! Nu? ...diferențele sunt de nuanță? nu! Sunt de esență... da?
RăspundețiȘtergereCred ca Da Teo Dor!
RăspundețiȘtergereBine ai venit in Calatoria mea, cu asa buna corectura!
foarte frumos relatat!felicitari!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult Roxana si bine ai venit prin
RăspundețiȘtergereCalatoria mea!