Halep, la olimpiadă sau ca ăla la polul nord. Aia nu a câștigat niciodată cu adevărat, fraieru' nu a ajuns la poli, iar Grecia are la olimpiada doar 3 atleți; ce prostie.
Heave! Heave! Heave! strig și am impresia că toți mă urăsc. Într-o milă intrăm în furtună și trebuie să punem parâmele sub punte. Heave! Heave! Avast! și se opresc; au mâiniile roșii și gâfâie ca după futai. După un an jumate sunt iar pe mare, fără semnal, cu filme pe Netflix și 90 Tomahawaks sub pat. Toată lumea vomită, e Atlanticul in ianuarie; eu am însă picioarele de marinar cu mine.
 |
| #nofilter |
All lines cast off !!! strig ca un apucat și bat palma cu toți... toate lumea sub punte, ne vedem iar în 5 zile când intrăm în port. Așa se cresc marinarii, luptătorii și bețivii... cu ură și dragoste.
Ca Halep când pierde mereu în finală, ca Grecii care nu știu să patineze, ca o aventură la polul nord care mereu te cheamă în sud. Ca la olimpiadă unde uneori să câștigi înseamnă să închizi ochii și să îți dai drumul pe pârtie, ca în tenis unde abandonezi cu capul sus, sau ca atunci când vezi furtuna și mergi cu toată viteza înainte.
Dacă nu ce îți rămâne: canapeaua unde clefetești împotriva furtunilor, o dimineață fără polul nord sau sud, sau lupta pentru doi poli și 3 linii de semnal.
...
