Cineva mi-a spus că nu e mod mai înţelept de a încheia frământarea unei zile, ca acela de a privi cerul. Să admir alcătuirea armonioasă a spaţiului şi să înţeleg că legi mai mari ca mine mută lucrurile în univers. Abia asta, spunea el degajat, e o cumsecade preocupare a unui om decent şi un semn al traiului său tihnit.
 |
| 7:00 AM fără Ursă, dar cu Lună |
Tot mai des îmi propun să fac asta, semn probabil al grijilor care se înmulţesc; ori poate al anilor care reuşesc nu doar să mă îmbătrânească ci să mă facă şi cu un strop mai înţelept.
Aşa se face că aseară am descoperit, după 3 luni de holbari inimoase la astre, locul Ursei Mici pe cer. Fiind alte coordonate geografice, harta cerului chiar dacă aceiaşi, capătă aici o altă înclinaţie. Acum Ursa mea nu mai e în centrul bolţii cereşti, ci retrogradată aproape de pământ, spânzurată deasupra unor palmieri.
 | ||
| 7:01 AM |
Nu ştiu dacă privitul stelelor îmi potoleşte frământările, dar ştiu că următoarele seri am de găsit Ursa Mare. Şi asta înainte de a-mi pune la treabă telescopul... ăla primit de Crăciun.
Vom reveni curând cu noi informaţii!
...
Hehehe, Edule. :) Chiar daca imbatranesti, tu esti din ce in ce mai frumos!
RăspundețiȘtergereVezi ca exista o legatura intre frumusete si intelepciune? Eclesiastul zice, ca la intelept pana si aspirmea fetii i se schimba. Prespun ca inteleptul priveste ca tine spre cer si isi descreteste fruntea.
îți privești stelele, îți numeri urmașii...
RăspundețiȘtergerecand ti/am citit titlul mi/am adus aminte de iov 38 cu 31 si 32...apoi am citit si ... avem un hobby comun ...
RăspundețiȘtergere*invidioasa*
RăspundețiȘtergere...da, dar, aici ninge!