Nu am găsit niciodată stăpâni mai autoritari ca lecturile mele. Cărţile pe care le citesc sunt monarhii stărilor mele de bine. O carte odată începută intră în mecanismul existenţei mele şi nu îl părăseşte decât atunci când o sfârşesc.
Nu pot fucţiona decât atunci când alerg prin ea şi nu pot fi liber decât atunci când se isprăveşte. Puţine lucruri îmi provoacă angoase mai mari ca un volum nedeschis de câteva zile. Îmi formează sau deformează aura şi nu mă pot relaxa până nu citesc măcar câteva pagini.
Cărţile mele sunt ca nişte cămătari de timp şi asemeni lor mă ajută mult, dar dacă nu am grijă îmi taie vreun deget sau îmi scot dinţii... fireşte spiritual.
Nu pot fucţiona decât atunci când alerg prin ea şi nu pot fi liber decât atunci când se isprăveşte. Puţine lucruri îmi provoacă angoase mai mari ca un volum nedeschis de câteva zile. Îmi formează sau deformează aura şi nu mă pot relaxa până nu citesc măcar câteva pagini.
T.E. Lawrence (al Arabiei) |
De asta încerc să îmi aleg bine cărţile. Dacă tot sunt sclav măcar să evit anturajul vreunui satrap lipsit de haz, sau guberniile îngheţate ale intelectului. Prefer mai degrabă să fiu bufon la curtea unui principe luminat.
P.S. Ieri am fost la Ocean; am înotat jumătate de oră, am citit altă jumătate de oră şi având astfel permisiunea domnului T.E. Lawrence, am dormit altă jumătate de oră. Apoi m-am împachetat şi am plecat.
...
Cat de putin ne trebuie sa fim fericiti!
RăspundețiȘtergereBuna mea Romanca, cum obisnuiesc iti spun mai intai Bine ai venit in Calatoria mea!
ȘtergereCat despre fericire, dap, ai mare dreptate!