În ultima vreme am serioase dubii legate de acest blog şi mai larg, de ideea unei blogosfere în limba română. Pe scurt: la ce bun?
Că suntem o cultură mică, fără anvergură şi cu o limbă vorbită doar de nativi, ştiam de multă vreme. Nimeni nu a dovedit-o mai limpede ca elitele noastre, mai toate împlinindu-se în alte graiuri şi mai ales în alte capitale, cât mai depărtate de Bucureşti.
Cum am spus ştiam toate astea, ştiam că a scrie în română înseamnă a te adresa câtorva milioane de oamneni, în timp ce a scrie în engleză înseamnă a te adresa câtorva miliarde. Ceva însă s-a schimbat, s-a agravat.
 | |
| o fotografie fără relevanţă, dar al cărui mesaj în engleză, pariez că îl înţelegeţi |
Nu mai înţeleg de ce e bine să scrii într-o limbă pe care o rosteşti doar acasă şi pe care cu siguranţă nu o vei mai folosi în dezvoltarea ta. Un exemplu indirect, e că mai bine de jumate din cei care vin în Călătoria mea, folosesc în comunicarea cotidiană: italina, spaniola, engleza, germana, sau mai ştiu ce altă vorbă. Ce e şi mai absurd, e că mai toţi mânuiesc o română splendidă.
Senzaţia e că rapid devenim un fel de degeneraţi cultural, care trăim în anumite lumi, de regulă occidentale, dar continuăm să ne adresăm unei alte lumi plăpânde şi nesemnificative, care poartă numele de românitate. O românitate pe care ultimul recensământ a arătat-o în sfârşit într-o accelerată dezagregare.
Nu spun că îmi voi închide (iarăşi) blogul; zic doar că nu e uşor să găsesc resurse pentru a scrie aici... aş fi intersant să aflu ce credeţi! Se pare că niţel consiliere/terapie mi-ar prinde bine!
...
Cioran avea complexul culturilor minore. Pai nu stiu. De exemplu, priministru Israelului (imi scapa numele), a invatat spaniola numai ca sa-l citeasca pe Don Quijote. Ce crezi, merita? Pentru Blaga care a scris in romana? Noica care zicea ca "asta-i partea noastra de cer" si insista pana la absurd pe prepozitia intru, ca asa ceva e unic in limbile lumii?
RăspundețiȘtergereEdule...batrane. Bunule.
Pentru mine nu cred că e vorba de cititori, ci de felul în care îmi vine cel mai natural să consemnez anumite întâmplări. Astăzi în română, poate peste un timp în altă limbă. În fond cred că depinde pentru ce anume scrii un blog.
RăspundețiȘtergereDiacritice, ce bine că le văd sau găsesc pe acest blog!
RăspundețiȘtergereEu zic să nu renunți la blog. Nu îți pierde identitatea în mulțime!
nu renunta, ca ne suparam.
RăspundețiȘtergerenu m-as putea exprima la fel de bine in alta limba, cred, niciodata. doar in romana pot sa inteleg aluziile, dublul sau tripul inteles, si ma simt total sigura pe mine doar cand vorbesc sau scriu in romaneste.
RăspundețiȘtergerein anul 3 de facultate studiam despre registrele limbajului, si acolo era o idee: un nativ poate sa foloseasca gresit anumite cuvinte tocmai ca sa scoata anumite lucruri in evidenta sau ca sa faca un joc de cuvinte; cand insa acest lucru e facut de un vorbitor de limba straina in limba respectiva aceasta eroare intentionata e perceputa ca o greseala de vorbire, iar intelesul ce il ascunde acea intentie e pierdut.
de aproape 6 ani folosesc oficial alte limbi in afara de limba romana, dar ma simt, totusi, legata de maini, cateodata. vorbirea si scrierea mea e nativa doar in romana. cand vorbesc/scriu in alta limba dau de intrebarea: "si, tu, de unde esti?".
renuntarea la limba romana ar fi o pierdere, cred. o manifestare a globalizarii.
e o bucurie sa vad ca printre cei ce vorbesc la fel ca mine sunt oameni faini. imi place sa ii citesc in romaneste, asa simt mai mult ca sunt de-ai mei
Ma regasesc total in ceea ce ai scris in aceasta postare! Dar dat fiind faptul ca tu esti plecat departe de meleagurile romanesti, ti se face dor sa vorbesti in romana...si devine pe moment o alinare...eu insa fiind aici, gasesc o alinare scriind in engleza..dar poate voi fi candva departe de Romania si imi va si mie dor sa mai vorbesc cu prietenii mei romani sau sa scriu in romana! Continua sa scrii in romana..dar poti alterna si cu postari in engleza...ar fi un echilibru splendid nu crezi? :)
RăspundețiȘtergere