Galaţi, pe graniţa Imperiului
Bunule A.
Citeam zilele astea că beduinii atunci când atacă deşertul şi nesfârşitele lui dune, consumă mare parte din apă şi provizii în primele zile. Astfel, fiecare prima etapă a unei călătorii e o adevărată sărbătoare, în timp ce finalul mereu vine ca o zdravănă încercare a simţurilor şi minţii.
Aşa e şi cu marile aventuri, marile întreprinderi, cu poveştile care contează; sau măcar aşa ar trebuii. Fără să ne gândim la furtunile de nisip, la fierbinţeala zilei şi la pericolele nopţilor ce au să vină, începuturile ar trebui sărbătorite fie şi pentru că se petrec. Dacă inima e uşoară, dacă sunt insomnii, dacă e încredere oarbă în acel ceva, uneori până la harţă cu ăla care ne-ar contrazice şi dacă simţim entuziasmul copilăresc, cred că merită deschisă şampania. Oricum vom ajunge la oază, va fi şi greu, multe se vor întâmpla, însă toate în final îşi vor găsi răzbunarea în gustul fabulos de curmală şi în paharul de Coca-Cola cu gheaţă.
Acum când prima şampanie s-a deschis şi când o a doua urmează, îmi amintesc un vers; unul care tapeta pereţii casei noastre de pe Via degli Angeli: Vor fi beţii de rouă se va dansa cadril!
Ed.
iar de la Adina:
...
optimismul tau mereu e contagios!
RăspundețiȘtergere"if life was easy...where would all adventures be?"
Am fost inca moderat in optimism, caci tot beduini mei daca ajungeau seara la o oaza. Uneori se opreau la 2-3 kilometri si dormeau pe burta sa nu simta setea si foamea, pentru ca abia dimineatza sa inceapa sa se infrupte! :D
RăspundețiȘtergereIar citatul tau e perfect!
Adevarul e ca reusita nu e, pe deplin, imbucuratoare...daca drumul pana la ea nu a fost plin de gropi!
RăspundețiȘtergereMon ami, Haiawatha,
RăspundețiȘtergereCineva vorbea aici de optimism. Nu e optimism, asa cum noi o stim bine, ci e statistică. Din toate proiectele care le-ai facut si pe care le-am facut impreuna (si au fost multe) toate au fost succese - astfel incat de fiecare data s-a putut spune "maurul si-a facut datoria, maurul poate sa plece".
Inca o data, maurul, maurii sunt chemati la apel. Ce va fi, cat va dura, cand se va termina si mai ales, cum... Intrebari pe care mi le pun si eu alaturi de toti care ne sunt martori si ale caror raspunsuri se afla dincolo de statistica si optimism. Se afla in cuvintele adresate oricui indrazneste sa accepte provocarea si sa mearga pana la capat, pana la ultima consecinta. "Soft spoken with a broken jawl (...) I'll make it to the moon if I have to crawl".
Blue iata cat de masochisti suntem amandoi, daca cerem gropi!
RăspundețiȘtergereA. cine ne citeste ne grede ori nebuni, ori cei mai inganfati oameni de pe pamant, ori e intr-o doaga ca si noi!
Noul proiect pe care cu atat mister il invaluim si care se coace de acum in cateva luni sa fie - voi patina putin pe panta mistica - intr-un ceas bun!
Interesant post ,)...dar piesa e mult prea faina :D
RăspundețiȘtergereIn ultimul timp mai degraba culeg muzica si mereu dau sursa!
RăspundețiȘtergere