Gente di mare...

- De unde eşti?
Mi-a fost adresată întrebarea asta de multe ori, în multe limbi, dar răspunsul mereu a fost acelaşi...

Libertatea
Cânt eram ciutan duminica ieşeam pe faleză cu toată familia. Mama mă îmbrăca întotdeauna în costumul cu Popeye marinarul, ăla cu pantaloni scurţi; plângeam de rupeam pământul dacă vroiam ceva, aşa că nu avea încotro. La mine acasă era un fel de rai capitalist în plin comunism, cu Pepsi-Cola, alune la cutie, ciocolată Milka şi  saci de portocale; dar nimic din toate astea, nu se compara cu amărâtul Brifcor băut pe Libertatea.

Libertatea (1930) iachtul regelui Carol al II-lea

Cum venea primăvara, vasul era împodobit cu steguleţe marinăreşti de sărbătoare şi se deschidea ca restaurant al proletariatul gălăţean. Ştiam că odată Libertatea fusese al unui rege şi stând  cu siropul în faţă, îmi imaginam că de pe la pupa va ieşi o mai ştiu eu ce prinţesă tristă. Cred că de asta mă şi ceream des la toaletă.  De fiecare dată alergam dus întors pe puntea elegantului iacht, până la pabord, unde se găsea cabina de baie. Nu s-a întâmplat niciodată, dar mereu am sperat că un căpitan îndrăzneţ va aprinde motoarele neostoite ale navei, va şuiera a plecare şi vom porni pe Dunăre, către Sulina şi mai departe către Constanţa, Bosfor şi Stmabul. Ştiam că magazia era plină de Brifcor şi îngheţată, lucru important când vine vorba de un voiaj atât de lung...

Cocuţa
Vara toate tinerele familii gălăţene, luau bacul şi traversau Dunărea, până pe malul dobrogean; mai erau şi unii care mergeau la Valuri, dar ăştia nu mi-au plăcut niciodată. În faţa Galaţiului, peste fluviu, era plaja Cocuţa şi pentru mine aceasta însemana paradisul. Acolo s-a pecetluit nunta mea cu apa, de atunci am înţeles că voi trăi pe uscat, dar că mă voi împlini abia pe mare.
De acolo, de la Cocuţa am şi prima amintire a copilăriei. Am intrat în apă cu fratemiu; ca un făcut însă, prin mulţimea de copii, m-am pierdut. Cum nu aveam frică de apă, sentiment mereu străin de altfel, am continuat să înaintez, până când am nimerit un prag şi dus am fost. Îmi amintesc că priveam de jur împrejur prin apă şi că era atât de frumos... asta până nu am mai putut respira. Ca în filme însă mână lui fratemiu, care speriat pe semene, începuse să mă caute, m-a prins de ciuf şi m-a tras la suprafaţă. Aş fi putut să nu mai fiu; dar Dunărea mi-a şoptit atunci că are alte planuri cu mine...

         
De asta şi pentru multe altele, de fiecare dată când cineva mă întreabă: de unde eşti? Răspund simplu: de la Dunăre!

P.S. În 1998 nava Libertatea, obiect de patrimoniu naţional, a fost vândută ilegal unei firme britanice. În prezent nava recondiţionată şi rebotezată Nahlin, funcţionează ca abarcaţiune de lux undeva pe mările nordului.

 

...