Oraşul port

Ultimul port, ultima noapte albă, ultimul toast, ultimul adio... măcar pentru o vreme. În sfârşit mergem acasă. Le-am făcut pe mai toate ale mării, ciolanele îmi zic însă că e timpul lucrurilor pământeşti. E toamnă vreme de iubit pe îndelete, de făcut vin şi strâns lemne pentru iarnă.
Ai fost o gazdă bună Canado, însă e vremea să ţinem sudul. Rămâi cu bine!

de la piaţă de peşte şi biserică, la bordel 

Până atunci, dintr-un volum semnat Langston Hughes, găsit într-un butic plasat în rând cu 5 baruri şi un club de striptease:

Port Town

Hello, sailor boy,/In from the sea! 
Hello, sailor,/Come with me! 
Come on drink cognac./Rather have wine? 
Come here, I love you./Come and be mine.

Lights, sailor boy,/Warm, white lights. 
Solid land, kid./Wild, white nights.
Come on, sailor,/Out o' the sea. 
Let's go, sweetie!/Come with me. 



 ...

Piața Traian

When you were here before,

Couldn't look you in the eye...

MMVI
Era fârșit de noiembrie în Iași, aproape de miezul nopții. Câțiva din cei mai buni oameni ai locurilor alea, prieteni dragi de altfel se închesuiau într-un colț al anticariatului. Se consuma poezie, povești cu tâlc și vinuri fierte. Eram acolo și simțeam cum viața aștepta să fie luată la dans.
Toți așteptam zăpada. Am luat-o la fugă pe Lăpușneanu spre Piața Traian. Cine ar fi ghicit că alea aveau să fie primele versuri ale poeziei. Și a nins și ne-am îmrățișat.       

MMXIV
South Beach ceva mai târziu, aproape de miezul nopții. Un hobo cânta Creep, noi purtam trandafiri și vrăjeam femei frumoase. Viața dansa cu noi pe Washington Avenue. Știam că nu avea să ningă; în loc de vin fiert serveam Fireball. 
În Iași studențeam, jucam teatru și iubeam. În Miami o grămadă de ani după sugeam de la țâța vieții cu poftă. În numele nostru al tuturor venerabilul domn A. îi bătea obrazul kitchului.  

Țestoșenia Sa  

Rămân un răsfățat al soții. Ca atunci când toată familia, în cap cu bunicămea mă gâdilau și mă pupau pe burta mea de copil dolofan. Din Galați, prin Bologna, Koln și Virginia viața a fost anormal de generoasă. 
Am vrut să înțeleg lumea ca William of Baskerville, să mă pierd în ea ca Panait Istrati și să o călăresc ca Zorba. Mulți ani pe drum, drum mare cât un ocean și planul încă ține.

O puzderie de momente fabuloase și oameni incredibili s-au adunat ca în salba unei țigăci. Și măcar pentru asta al dracului să fiu dacă mă opresc. De asta îs încă aici; cuiva trebuie să mă confesez. 

...